Tristete. Singuratate.

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa dau peste persoane singure, deprimate. Joviale la prima vedere, dar ascunzand o durere imensa in suflet. Privind prin ochii lor, viata mi s-a parut mai searbada, mai stirba … ca un copil de 5 ani care mananca multa ciocolata, si de fiecare data cand ii pica un dinte, plange imens! Numai ca lui nu-i pasa (ziua urmatoare e un nou prilej de bucurie), nu pricepe de ce a picat, cum a picat si mai ales el nu intelege notiunea de suflet. Oameni cuprinsi de sentimente ciudate! Oameni care au cazut prada iluziilor de orice fel. Fie o iubire pierduta, fie o dragoste ramasa neterminata, fie ca au ajuns intr-o clipa de la milionul de euro la mia de lei grei sunt doar oameni sfasiati! E de-ajuns sa faci un tur de Bucuresti … si sa privesti toti oamenii pe care ii intalnesti, in ochi! Unii macinati de grijile zilei de maine, altii macinati de ce-am scris cateva randuri mai sus … toti sunt din ce in ce mai singuri!

Sunt un tip care gandeste pozitiv! Mereu mi-am rezolvat problemele … multe din ele la limita, dar am fost optimist! Pentru binele meu! Scriind despre oamenii astia … mi-e aproape imposibil sa nu remarc, ca uneori niste cuvinte adresate lor dor. Cei mai complicati sunt aceia care se inchisteaza si se ascund de realitatea cruda, refuzand ajutorul … mimand sentimentul de OK. Ca si cum sunt intangibili. Glumesti cu ei, par detasati … si dintr-o data BOOM, ceva ce lor li se pare deplasat le trezeste amintiri! Indiferent de varsta, ei sunt adevaratii “emo kids”, despre care se tot discuta in ultimul an! Acesti oameni complicati!