Candva, nu demult, discutam cu cineva drag mie despre prieteni. Despre teoria relativitatii a prietenilor. Multi ii numesc prieteni! Eu am ajuns sa-i numesc cunostinte. De ce sa-ti permiti luxul sa ai prieteni cand stii ca te vor “fute” pentru bani, pentr-o femeie sau pentru un nimic?
Te-ai nascut (ai avut ca prieten doar pe mama), ai crescut putin si-ai inceput sa vezi (ti-ai dat seama ca si tatal tau ti-e prieten). Mai tarziu ai mers la bunici, pentru ca asa e rostul. Parintii n-au timp sa te creasca, muncesc pentru tine … si bunicii duc greul. Asadar la 4 ani, ai doar patru prieteni (cinci sau sase daca ai norocul asta, eu nu l-am avut)! Singurii si cei mai adevarati spun eu.
Ajungi la gradinita! Incep problemele. Sunt multi care te invidiaza pentru jucariile tale. Sunt multi pe care ii invidiezi pentru jucariile lor. Apar si prietenii de conjunctura. La varsta asta se schimba cel mai des cercurile. Pentru ca baiat fiind, te doare-n pula de ce crede George cand ai tai ti-au luat o super masinuta teleghidata mai marfa ca a lui. Te muti in cercul prietenilor cu masinute teleghidate marfa. George uita ca v-ati jucat cu plastilina si ati desenat impreuna.
Se termina gradinita. Mergi la scoala generala. George te-a uitat pentru ca ai lui l-au trimis la alta invatatoare. Iti faci alti prieteni. Dar nu-ti dai seama ca si cu ei se va intampla la fel cum s-a intamplat cu George. Multi te vor invidia ca esti inteligent si vor fi prietenii tai doar pentru ca le faci temele. Multi vor fi prietenii tai pentru ca esti primul din clasa caruia ai lui i-au cumparat telefon mobil. S-a terminat si cu generala.
Mergi la liceu! Daca ai noroc, nimeresti in acelasi loc cu cei cativa prieteni din generala. Aici se incheaga “cele mai frumoase” prietenii. Se jura tovarasie vesnica. E adevarat. In momentele alea fiecare constiinta incheaga ideea de “netradare”! Traiesti cei mai frumosi patru ani. de la aflarea termenului de prietenie, din viata ta. N-ai timp sa te gandesti cam cati “prieteni” ai lasat in spate. Totul e frumos! Se termina si liceul, ca orice etapa din viata unui om cu capul pe umeri.
Mergi la facultate. Cercul de prieteni vechi se restrange, se restrange din ce in ce mai mult incat simti ca nu mai ai aer. In timpul asta … apar altii care sa-i inlocuiasca. Iti obtii cu truda un loc de munca, sau un ban cinstit din munca ta. Apar altii si altii si altii si altii … Multi invoca faptul “ca-ti doresc numai binele”, cand ei de fapt iti dau cu tesla-n coaie cu fiecare ocazie pe care o au pentru a iesi in evidenta.
Prietenia e relativa. Sau prietenia nu exista. Sau termenul de prietenie a fost inventat de unii pentru a face pe altii sa-si realizeze anumite obiective, sa-si rezolve anumite interese. Prietenii vin si pleaca din viata ta la fel cum o fac banii. Da! Crunta comparatie … Si prietenia, ca orice altceva in viata, se cumpara!
Cand esti un nimeni, nimeni nu te cumpara!
ca bine zici : cand esti un nimeni, nimeni nu te cumpara … ai dreptate …
fara sa vad ce a postat cpt , acelasi lucru vroiam sa subliniez si eu …imi place formula si esnta frazei : “cand esti un nimeni , nimeni nu te cumpara” .
merit un premiu nu ? :))