Cand Eram Mic, Imi Doream Sa Fiu Robinson Crusoe
Stiu ca sunt multi cei din noua generatie care si-ar dori calculatoare performante, iPhone 3G, iPod-uri, masini bengoase in teste, telefoane cu camera de 5 megapixeli, aparate de fotografiat Canon de ultima generatie, Mercedes ultimul tip la scara, apartament cu 4 camere super mobilat si un salariu decent de 2000 € pe munca putina. Si mai stiu ca multi dintre acestia nu l-au citit niciodata pe Daniel Defoe.
Cand eram mic si ma intreba bunica (singura pe care-o mai tin minte) ce vreau sa ma fac cand voi fi mare … ii raspundeam ori preot, ori vreau s-ajung Robinson Crusoe. Bineinteles, bunica nu citise prea mult la viata ei. S-a maritat de tanara (pe la 16 ani), a fost nevoita sa aiba grija de primul copil la 18 ani … apoi a trebuit sa dea de mancare la inca 5 guri. N-a aflat niciodata cine e Robinson Crusoe. Pentru ca eu n-aveam timp sa-i explic. Imi luam repede doua carti, una de Jules Verne si una era neaparat Robinson Crusoe, si fugeam la nucul “cracit” de pe camp, sa citesc. “Cracit” pentru ca avea doua craci intre care eu puneam o patura, si stateam ca-ntr-un chaisse-longue.
Inca de pe-atunci visam sa-mi construiesc o barca, a mea si numai a mea, sa strabat lumea marilor si oceanelor si sa naufragiez pe-o insula pustie, unde sa-mi procur singur de-ale gurii (pentru nesimtiti, de mancare), sa-mi fac o casa din lemn tropical si-un acoperis din frunze de bambus, care sa ma apere de ploaie.
Mai tarziu, intalnind una dintre persoanele care-au trecut fulgerator prin viata mea, am aflat ca si ea are un vis asemanator: sa-si construiasca o barca si s-ajunga-n Jamaica, Costa Rica, Republica Dominicana sau pe plajele din Bali. Imaginile s-au contopit rapid si ajunsesem sa ne dorim acelasi lucru. Pana la 30 de ani s-avem barca noastra si navigam prin Oceanul Pacific, sa gasim un peste mic!
Cam astea erau imaginile copiilor de oras veniti la tara in vacantele de vara, in vremea copilariei mele. Cam asta visau ei … sa fie ca un personaj de carte. Azi, toti vor sa fie ca Johnny Bravo sau Sandy Belle. Ca Poponet sau Elena Basescu, ca Titus Steel sau Alina Plugaru, ca John Chow sau iJustine. Oare nu mai vrea nimeni sa fie capitanul Nemo sau Robinson Crusoe?
Taguri: Alina Plugaru, civilizatie, desene animate, educatie, internet, media, Viata
Eu voiam sa fiu mecanic de locomotiva, dar cand am vrut sa ma duc la liceul CFR mi-a dat taica-miu două palme şi mi-a zis: “Te duci la Cantemir, că altfel nu mai vii acasă”… şi s-a dus dracu’ visul meu
Aşa că mi-am făcu blog :))
Aha, deci tu vrei sa ajungi ca John Chow!
Hm… am idealuri mai mici, hai să zicem Arhi
Io cand eram mic vroiam sa imi fac blogger, da mi-a dat taicamiu 2 palme si mi-a zis : “Daca nu te faci Serpelescu, nu mai vii acasa.” S-a dus dreaku blog-ul meu, m-am facut Serpelescu doctor docent, dar pana la urma la 30 de ani am reusit sa imi indeplinesc si visul. Mi-am facut BLOG!”:))
Tre sa ma premiezi!
:)) am vrut sa ma fac ginecolog dar mi-a zis mama ca am degetela cam groase si s-a dus visul meu pe pula , am vrut sa devin politist pana pe la 12 ani, apoi am ajuns sa-i urasc,cand am inceput sa am contact cu ei cam des….. si am ajuns un amarat,fara blog :)),cu o viata dubla … ziua tehnician retele telecomunicatii si seara amant… eh la tat`ni greu