O Zi La Tara …
Frumos la tara. La mine la tara. Runcu, un sat de munte la poalele Leaotei, situat pe malul celui mai important afluent al Ialomitei, dupa Prahova. Un sat vitregit in fiecare vara de furia apelor. Cand ploua, ploua de rupe. Iar paraul asta, imaginati-va trece prin gradina unde mi-am petrecut o parte din copilarie. O gradina imensa. Cu meri multi, pruni si zarzari. Cu miros de iarba proaspat taiata, cu capite de fan, cu vaci, cu caini, cu pasari. O gradina ce completeaza o gospodarie bine ingrijita.
Din pacate, pe bunicii mei de-aici n-am avut sansa sa-i cunosc. Au murit cu mult inainte ca eu sa apar pe lumea asta. Insa au ramas rude, multe rude. Imaginati-va un sat in care toata lumea e ruda cu toata lumea. Si eu am un neam complicat, demn de telenovele. A ramas si gradina asta minunata. Vara e pur si simplu mirifica. Un mic colt din Rai.
Sora-mea si verii mei mai mari foloseau, in copilarie, gradina asta pe post de rezervatie de indieni. Atunci cand se strangeau cate 25 de copii acolo. Eu fiind cel mai mic dintre veri, am intrat tarziu in randul indienilor. Matusa-mea a facut cu greu fata furiei noastre de copii tembeli, dar ne-a acceptat mereu asa multi, pentru ca nu concepea o vara fara “curtea plina”. Zburau sageti ca la Rovine, se “daruiau” suav sabii de lemn pe spinari, se imparteau vanatai si pumni si picioare. Se calareau cai si vaci ca-n vestul salbatic. Toata imaginea asta “terifianta” era completata, aproape in fiecare seara, cu cate un foc de tabara. Multe imagini frumoasa mi se petrec prin fata ochilor in momentul in care scriu aceste randuri. Mi-as dori sa fiu din nou de 10 ani. Pacat ca nu se poate! 
Am reusit acum doua saptamani sa trag o fuga si sa beau o tuica de pruna direct de la “mama ei”, sa vad cum mai arata gradina … si s-o introduc pe Denisa in atmosfera.
Misto sa fii cel mai misto tip din Romania la tara.
Ce dulce e Denisa