Ma Relaxez La Poale De Bucegi

Am terminat de ieri traseul propus pentru cinci zile. De la Tusnad spre Miercurea Ciuc, apoi Sfantu-Gheorghe si de-acolo pe Valea Prahovei.

De povestit sunt multe. Cheile Bicazului ofera o priveliste minunata, la fel si Lacul Rosu. Ratele alea salbatice ce misuna printre copacii retezati si pietrificati de apa si de timp sunt la fel de prietenoase ca oamenii locului. Desi umbla vestea ca ungurii de prin preajma uita romana cand dau de romani am ramas profund impresionat de ospitalitatea lor. Mai ales in Gheorghieni unde am si facut popas la hotel Szilaghy. Servire ireporsabila la masa. Portiile de supa si de friptane sunt incomparabile cu ce-am gasit in alte locuri. Daca prin Roman sau Bacau portia de ceafa de porc era fugarita bine in jurul restaurantului inainte sa ti-o puna pe masa si din 200 g, cat scria pe meniu, a slabit in urma maratonului la 100 g, la Szilaghy cu 30 RON am mancat pentru 10 ore.

Supa de periosoare ne-au servit-o intr-un bol plin ochi, mult peste cele 5 portii comandate. Adica nu-ti vine castronelul cu supita in fata ochilor. Iti iei tu si-ti pui cat vrei. Pana crapi. Apoi au venit platourile specialitatea bucatarului. Cinci la numar … dar din care puteam manca zece insi lejer. Un fel de cotlet de porc cu un sos de usturoi interesant (ungurii stau beton la capitolul asta), carnaciori, o halca de friptana cat palma perpelita bine la gratar si patru mici. Langa ele mamaliguta gratis. Toate astea urmate de un calduros “Pofta buna!” Am mai miscat platourile intre noi … dar nu le-am doborat.

La capitolul bauturi? Pai nene, 2 RON jumate’ berea Ciuc, 4 RON jumate’ Tuborgul … n-am gasit bere sa depaseasca 5 RON. Cu 160 RON si bacsis inclus nu mananci cinci insi oriunde sa-ti ajunga pentru o zi.

Cine-a spus ca unguroaicele sunt frumoase, n-a mintit. Trei fete simpatice foc la vreo 20 de ani si bune cunoscatoare de limba romana ne-au zambit pe toata perioada mesei. Altfel intra mancarea cand iti surade un zambet cristalin de unguroaica blonda. Periplul asta prin statul lor a sfaramat toate legendele urbane cu “nem tudom”.

Multi bizoni in trafic nene, d-aia cu depasiri pe linii continue, la limita de-o flegma, cu tiristi obositi … cu mesaje pe carlinga: “Nu ma stresa, am deja 14 puncte” si cu doamne proaste si neinitiate in ale manuirii colacului si pedalelor.

Am ajuns in cele din urma la poalele Leaotei, m-am racorit intr-o piscina de bebelusi … am tras langa mine 12 beri si-astept sampanie din partea sarbatoritei zilei. Din pacate mizeria de modem nu-si face treaba la upload de poze, asa ca zilele urmatoare vin si “dovezilii”.

Romania e frumoasa … merita vizitata de la Dunare pana sus la Tisa si de la Prut pana la Arad! Nu va cheltuiti banii prin tari straine!

Taguri: marius tudor, personal, Romania