Prima Zi La Gradinita - Introducerea
Acum 11 zile scriam la BilZone de ce unele gradinite isi deschid portile mai tarziu. Ei bine, gradinita despre care scriam este inca in renovare, iar cei aproximativ 220 de copii se bucura ca parintii si bunicii lor se mai chinuie cu ei inca doua saptamani.
Din cei aproximativ 220 de copii, au ramas aproximativ 219 copii. Pentru ca pe nepoata-mea au mutat-o la alta gradinita mai serioasa. Intamplator, gradinita pe care si eu si sora-mea am frecventat-o. Ai ei au mutat-o din mai multe motive:
- ai mei nu mai au timp sa stea cu ea, iar tatei i s-a acrit de mofturile ei de copil … deci si el a asteptat cu sufletul la gura prima zi de gradinita;
- alor ei nu le place dusul cu zaharelul (Denisa trebuia sa inceapa pe 1 septembrie, iar doamna director de gradinita neserioasa a tot mutat data deschiderii ba pe 7 ba pe 15, iar acum pentru siguranta nelinsarii a “linistit” parintii cu: “s-ar putea sa nu fim gata nici pe 1 octombrie”;
- Denisa nu mai avea nici ea rabdare si voia la copii multi;
- ai ei n-au nici ei timp, ocupati fiind cu joburile lor;
- eu as avea rabdare, daca nu m-ar chinui cu “hai afarica” din 10 in 10 minute.
Asadar, azi-dimineata a plecat la gradinita. Ca sa trimiti un copil la gradinita te costa de vreo doua ori mai mult decat ca sa trimiti un copil la scoala. Prima data m-am mirat, apoi mi-am dat seama ca e ceva normal. La scoala nu-i nevoie de pijamale si alte randuri de hainute (si stiti si voi diferenta de pret intre hainele pentru prichindei si hainele pentru astia mai maricei), la scoala nu-i nevoie de nu stiu cate seturi de lego si alte minunatii de jucarii, la scoala nu-i nevoie de asistare permanenta. Toate astea inseamna infinit mai multi bani decat rechizitele. Uniforma n-o mai pun in calcul … s-a scos demult.
Sora-mii ii e putin teama de cum o sa se comporte. Dupa ce a lasat-o la poarta gradinitiei, i-a fost teama sa nu intre in grupul cacaciosilor si plangaciosilor … si sa duca munca de lamurire cu ea cateva ore, ce-ar fi insemnat si un pic de penalizare la job. Primul pas pe usa “cartelului” a insemnat un “PA!” fara priviri aruncate peste umar si fara remuscari. Fara pupic, fara nimic! Doar un “PA!” urat mirositor a “pleaca dracului mai repede, ca-mi place aici!”
Parinti cu emotii, unchi si matuse cu emotii, bunici cu emotii … asteptam reactii!
sincera mea reactie e de maxima bucurie ca NU detin nici gradinite, nici nepotici dragutei, nici chiar vreun soi de prichindei in juru-mi. Mi-ai inveselit ziua asta mohorata de luni, sa stii
p.s. ia uite ce frumos am zis, “prichindei”. Sunt mandra de mine. Invat diplomatie. :p
ia uite ca eu nu-mi mai amintesc prima zi de gradinita. stiu numai ca m-au dus numai pe la 5 ani, ca pana atunci nu ma dadeam dusa de la bunici. si daca era dupa mine nu m-as fi dus nici atunci, dar au hotarat ai mei ca as avea nevoie de putina educatie. ca doar si lor le convenise pana atunci ca ma vedeau numai la sfarsit de saptamana, in rest eram pe capul bunicii. asa m-au dus la program redus si trebuiau sa ma ia acasa la 12…
@SiBlondeleGandesc: ma bucur ca ti-am inveselit ziua, te pupa Denisa! :))
@schumitza: nici eu nu-mi aduc aminte prima zi, tot ce tin minte serbarile de Craciun cand il scuipam pe mos ca nu mi-a adus cadoul dorit!
Denisa, cum e la gradinita ?
” De pomina ! “
[...] Va povesteam ca nepoata-mea a inceput gradinita. Si-am promis ca revin cu reactii. Ea ar sta acolo, dar sa stea ma-sa sau ta-su cu ea. Ceea ce e complicat. N-as vrea sa fiu in pielea educatoarelor cu atatia muciosi prin preajma tipand in fiecare dimineata “Vreau la mami!” sau “Vreau la tati”. Bineinteles, printre suspine, si Denisa “lucreaza” in felul asta. Pe langa deja celebrele “gogonele” ca “vine Manu (caci asa imi spune) sa ma ia la doispe” doar ca sa nu faca nani, au aparut zeci de perle in vocabularul ei de copil de 3 anisori. Te-apuca rasu’! [...]