Fiind Baiet, Inghetata Eu Mancam
Aveam vreo 11 ani fara o zi. 17 iulie 1995. Autoritatile din Romania “puneau pe jar” copiii de aproape 11 ani: De pe 18 iulie va disparea toata inghetata din magazine. Nehalitul de moi a inceput de dimineata (in loc de ceaiul sau cafeaua de acum) cu o inghetata rece-iceberg, direct din lada frigorifica a buticului de la colt. Doamne ce buna a mai fost. Am continuat toata ziua cu inghetata (cred ca vreo 7) si-o sticla din cel mai rece suc! Doar de-a doua zi riscam sa nu mai gasesc inghetata in magazine. Aiurea.
Pe 18 iulie, ziua mea plus bonus primul meci post-decembrist al echipei locale de fotbal in Divizia A. Am iesit afara in maieu si pantaloni scurti de pe la 7 dimineata. La ora 8 umblam pe la vecina de la doi plangandu-ma de dureri de gat, cu ochii umezi si implorand doua lingurite cu sirop de tuse. Le-am primit! Pe scari, vorbind singur si certandu-ma pentru cele multe inghetate linse … simteam cum imi dispare vocea, iar aerul nu mai intra in plamani cu aceeasi putere ca pana mai devreme. Creierul abia se oxigena. Am reusit sa scot un “Ajutor, nu mai pot respira!” Marele meu noroc: saracul tata! Abia venit de la serviciu, m-a luat in brate ca pe un magar in criza epileptica si da-i fuga inapoi … spre cea mai apropiata “circa medicala” sau cum i se spunea pe atunci.
Alt noroc meu, o tanti creata, undeva la 30 de ani! Ea si Oltcitul ei rosu! Tata dispera … eu disperam si simteam cum imi tasneste sange prin ochi! Aerul intra in plamanii mei ca printr-o gaurica de minge proaspat impunsa cu un spin de trandafir. Tanti a urlat: “Haideti la spital, va duc eu!” A urlat atat de tare, incat aproape ca-mi revenisem din lesin. Eram totusi constient. In ziua aia am mers pentru prima data intr-o masina ce gonea cu peste 100 km/h. Instinctul meu de-a cauta aer m-a adus in pragul disperarii de-a scoate capul pe geam. Mare noroc. In fata spitalului doborasem lupta cu moartea. Puteam trage aer pe nara dreapta.
Evident ca de ziua mea am primit 25 de ace-n cur, un tortulet ornat cu substanta d-aia de se baga in aerosol si in loc de bomboane mentolate, primeam cate un pumn de pastile amare o data la sase ore. Am pierdut si primul meci al Chindiei si mi-era teama ca si tabara in varful Apusenilor, ce urma sa vina, o s-o ratez.
Se stie, de-atunci, antipatia mea pentru inghetata de orice fel.
Acest post vine impodobit in leapsa de la Adela, leapsa denumita “Amintiri din copilarie”, si sunt curios cam ce-ar putea debita pe tema asta Fluture, cipoc, Gogu, MariusSescu, FunInTheSun. Si daca doreste sau mai pofteste cineva… e invitatul meu.
Taguri: leapsa, marius tudor, personal
Da ma … Eminescu, varianta Creanga
)
Marius, ti-am cam luat-o inainte.
http://www.mariussescu.ro/2008/10/29/placerile-copilariei/
numai ca eminescu a murit, creanga a murit, tu te simti bine ?
)
ei
) frate atunci sa te rogi sa nu ti se intample ceva nasol cand futi ca apoi o sa-ti fie antipatice si femeile 
) plm te-ai simtit bine de 7 ori 
) si ai tras ponoase 1 zi 
) las ma ca merita 
)
te-ai găsit când să vorbeşte de ăstea… când sunt eu pe jumătate răcit şi-mi vine să mă urc pe pereţi de draci!
sa vad acu ce`mi mai aduc aminte:))
[...] cu alte povestiri de prin copilarie pe masura ce`mi mai amintesc.. si cu asta am raspuns lepsei lui marius.tudor Tags: amintiri, copilarie, gume [...]