Strachina Si Lingura De Lemn
Imi plac oamenii care-au ajuns “undeva” (nu conteaza cum) si nu-si reneaga originile. Acel “undeva” poate sa insemne ca au o afacere de succes, c-au facut bani, ca au neveste/soti frumoase/frumosi si ca tintesc in continuare la mai sus. Iar atunci cand dau de tine pe strada dupa vreo 5 ani de inactivitate sociala, nu contenesc sa te stranga-n brate, sa te intrebe ce mai faci, cum o mai duci, daca esti bine si eventual sa te invite la o friptura si la un vin, nu pe banii tai.
Cred ca-s multe specimene din astea care o fac sa-ti arate ca ei au ajuns sus si ca ei au de toate. Iar ipocrizia ii indeamna sa faca circ.
Nu-i suport insa pe aia care au, o arata … dar tot cu lingura de lemn si din strachina mananca. Doar, doar or mai pune un ban in plus la saltea. Un amic din asta incerca sa-mi tina o prelegere vis-a-vis de structura unui “succes” si cum ar trebui sa te comporti inainte, cand ai dat de el si dupa. Si-a terminat discursul scaldat in bere si “dospit” cu pastrama de oaie (ca sa nu zic de porc) cam asa: “Cand esti mic, da-te mare! Cand esti mare, da-te mic!“
******
Am fosti colegi de liceu, de facultate, prieteni, amici care au dat inevitabil de blogul meu in cautarile lor pe Google. Si-ncep cu mistouri ieftine cand ne intalnim intamplator: “Ce, ba, ti-ai facut blog?! Esti trendinez?!” si rad cu gura pana la urechi.
Sau “Ce-s, ba Tudore, aberatiile alea de le scrii tu pe blogul ala al tau?” Ma uit la ei, trec peste subiect si nici macar nu incerc sa le explic ca pentru mine blogul asta e o distractie in plus, o inepuizabila sursa de a cunoaste oameni si de a incerca sa-i fac prieteni.
Ca mai ies si bani … asta-i partea a doua! Un blog merita sa-si plateasca singur domeniul propriu si hostul 
! In cazul meu, raman cu bani de-o bere si-i raman puternic recunoscator lui Arhi pentru gazduire si pentru sprijinul acordat in astea 8 luni de palavrageala scrisa, fara rost!
Eu tot din strachina si cu lingura de lemn mananc. Pentru ca-mi place si nu pentru ca am de toate! Voi continuati sa ma cititi! Si aici … si daca sunteti curiosi si aici.
stii tu cum ii…cainele moare de drum lung si prostu de grija altuia. ca asa cum le pasa de altii asa “pastreaza” si ei “aparentele” de parca ce conteaza cel mai mult pe lume e parerea altora despre tine, in speta vecini, necunoscuti, dusmani si mai putin prieteni…