Daca Azi Nu-l Laudam, Maine Ce Mai Luam?

Cand am fost mic, tare bisericos eram! Voiam sa ma fac preot! Iei bani si dupa mort si dupa viu, muncesti 3 ore pe saptamana, mananci si bei de rupi, profiti de faptul ca enoriasii sunt educati bine si ai grija ca ei sa se ghideze dupa legea: “sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice el”! Practic, primesti totul gratis. Parohie, casa, mancarica, lemne de foc, prosoape, hainute etc, etc.

A, si vis-a-vis de prosoape am o povestioara scurta. Tot legata de popi. Un amic al meu, designer de interior (ca sa nu zic zugrav, apoi se supara pe mine) a prins o lucrare in casa unui purtator de sutana. Amicul, are un copil mic si zugraveste. Asta face, din asta traieste! Lucrarea a durat vreo saptamana, din ce povestea el. In timpul asta, preotul tot il ridica in slavi: “Doamne, ce frumos ai lucrat!” “Doamne, cat imi place!” “Doamne, am sa te recomand si prietenilor mei!” A venit si momentul ca amicul meu sa-si primeasca banii cuventi si pe masura muncii depuse. Popa si-a chemat preoteasa si i-a facut un semn subtil din deget! Amicul, isi freca mainile, isi trosnea degetele si cu o sete ce-i uscase omuletul si marul lui Adam … astepta banii ca sa poata sa investeasca in 4-5 beri la terasa.

Imaginandu-si ca femeia a plecat dupa bani, omul isi visa deja organele supra-incalzite scaldate in bere. Mare i-a fost mirarea sa vada preoteasa sosind cu un brat de prosoape. La limita infarctului si cu maxilarul inferior gadilandu-i pieptul, i-a explicat preotului ca pustiul lui abia nascut bea lapte praf si are nevoie de pampersi multi, deoarece nu-si poate controla inca sfincterul si supapa. Si i-a mai explicat c-ar fi dragut si omenesc, daca ar face o minune sa transforme prosoapele in ceva bani lichizi, la fel cum Iisus a transformat apa in vin!

Cum preotii sunt mereu dispusi la tocmeala, pana sa-i dea banii amicului meu recent intrat in soc epileptic, s-a folosit de diverse tertipuri (gen mai multe prosoape, lenjerii de pat, chiloti si kile de vin) ca sa nu cumva sa umble la tescherea.

Acum, ca am rastalmacit si dilema ce troneaza in titlul articolului (pentru cine nu s-a prins totusi, mai urmeaza o parte) sa va spun de ce-am umplut de sange ceea ce credeam eu in copilarie a fi menirea mea in viata. Pentru ca visul meu, primordial de altfel, s-a schimbat la 360 357 de grade! Am zis ca nu vreau pe viitor sa port sutana pentru ca va trebui sa fiu mai abil ca sarpele care a pacalit-o pe Eva, intru pastrarea unei parohii! Pana mea, oamenii sunt complicati si ca preot tre’ sa ai un caracter infect ca sa-i poti pacali si aduna duminica de duminca in biserica ta!

Mi-am intarit pozitia sambata, unde am picat din senin la un parastas, chiar la masa cu spiritualitatea comunei. Evident e pacat sa te faci muci, insa nu e pacat sa bei un pahar de vin pe zi … dar popa a baut pana i s-a asezat panza de paianjen pe ochi. L-a laudat pe finul sau fost securist, prezent si el la masa, ca are 4000 RON pensie doar pentru ca biserica are nevoie de centrala. Si i-a inchistat in creier omului si chiar l-a facut sa creada ca el a fost ales de Dumnezeu pentru aceasta misiune: “sa cumpere blestemata aia de centrala”! Nici pe mine nu m-a sarit si mi-a spus ca stie el ca eu  “www” si “.ro” si “.com” si c-ar fi bine sa-i las numarul meu de telefon. Cine stie cand va avea nevoie de mine pentru o misiune? “Absolut parinte! Notati?!” I l-am lasat … dar cu ultima cifra 6 in loc de 5! Poate asa o sa creada c-a gresit el din cauza c-a fost beat! Oricum n-o sa-si aduca aminte!

Iar visul meu este sa-mi construiesc singur o barca si sa navighez cu ea pana in Republica Dominicana. De curand, doi prieteni ai mei au ajuns acolo … si parca nu mai vor sa se intoarca. Ii inteleg de ce! Si ma inteleg si pe mine! N-as mai fi putut visa astfel daca ma faceam parinte! Am fost invitat, am refuzat pentru ca inca nu am barca! Ziceti si voi!

Taguri: dobitoci, mizerii