“Noi Doi N-o Sa Agatam Vreodata, Impreuna”

In weekend mi-am reintalnit unul dintre prietenii mei din liceu. E drept, drumurile noastre se intersecteaza o data pe an. Nu stiu de ce, suntem vecini de cartier … dar el munceste in timpul saptamanii in Bucuresti si vine acasa in weekenduri, eu “imi fac temele” la Targoviste in cursul saptamanii si plec in weekend la Bucuresti. De obicei ne intalneam de sarbatori … dar faza a picat, pentru ca grupul prieteniei din liceu s-a sfaramat.

Colindam in fiecare vacanta de iarna. Ne trebuiau cam doua zile sa trecem prin casele fiecaruia dintre noi. Intarziam cu orele la un pahar de vin, cozonac si prajituri … intarziam si pe la profesori, care voiau sa stie totul despre noi. S-au dus vremurile, oamenii au servicii … e mai greu!

Cert e, ca el este unul dintre cei care mai suna, pe care-l mai sun sau ne mai deranjam pe Y!M. In timpul liceului, el si eu faceam parte din trupa de gherila a clasei noastre. Eram 5 baieti. Ieseam la agatat impreuna, la fotbal impreuna, chiuleam impreuna ca sa facem un joc in retea, sa bem o sticla de vin sau sa facem un biliard. Eu si el stateam la 2 minute de liceu. La el acasa si la mine acasa, “gherila” punea tara la cale in timp ce se strangea suta de absente.

Ei bine, sambata seara ne-am intalnit. La o bere. Coincidenta sau nu … cautand loc la masa in micul nostru oras de provincie, am dat de alti doi cunoscuti. Ei voiau sa ne cedeze locul lor la masa, pe motiv ca se muta in alta parte. Noi voiam sa bem o bere toti patru. Asa ca ne-am mutat intr-un separau al unui local simpatic. Separeul, singurul loc liber. Separeul, o conspiratie a inghetului. Din vorba in vorba, facem fiecare destainuiri despre viata noastra in ultimii 7 ani.

Tot din vorba in vorba, la cealalta masa a conspiratiei inghetului … apar 4 tipe si-un tip. Tipul, pe post de maimutoi. Mi s-a intamplat si mie de cateva ori, asa ca n-am mai iesit vreodata cu 4 tipe. Usor, usor, schimband zambete si priviri reusim sa ne facem intrarea. Cunostintele noastre, devenite celebri avocati in our little town, se scuza si parasesc separeul pe motiv ca-s plecate de dimineata de-acasa.

Cu atat mai bine, la doua minute eram mutati la masa studentelor. El cu “lugu-lugu”, fiind mai calculat din fire, eu cu replici mai dureroase, fiind mai cinic si mai dobitoc in cazuri din astea … reusim sa ne integram usurel si sa ne angrenam intr-o discutie de o ora cu tipesele. Despre angajatori, despre facultate, despre variantele de a-ti petrece timpul liber in Targoviste, despre ampermetru si voltmetru ) caci da, una dintre victime este studenta la automatica, despre avocatura, pentru ca da, celelalte trei sunt studente la drept si despre alte porcarii.

Wow, cinismul meu si chibzuinta lui s-au inteles de minune, pentru prima data, intr-o dezbatere cu patru femei. Pentru ca in vremea liceului imi puneam serioase intrebari daca n-ar fi mai bine sa iesim separat … daca nu vrem sa transformam o discutie dintre noi si doua fete, intr-una pur personala intre mine si el cu doi spectatori care s-ar fi plictisit in secunda imediat urmatoare.

Chibzuinta sa a scos pe final, din jobenul fermecat, un numar de telefon al uneia dintre tipe. Poate ca n-o s-o sune niciodata, dar “numarul ala de telefon” a distrus mitul “Noi doi n-o sa agatam vreodata, impreuna”! Numarul ala de telefon a incununat cu succes o seara ce se anunta plicticoasa din toate punctele de vedere.

Am uitat si de frig si de bere … si  poate doar starea de pisare la – 10 grade ne-a readus cu picioarele pe pamant.

Taguri: bere, femei, haios, marius tudor, personal, plictiseala, prieteni, prietenie, social, Targoviste