Drumurile Naţionale Care Ies Din Târgovişte Adevărate Capcane Pentru Şoferi

Când merg la Târgovişte îmi place să mă plimb pe la prieteni, pe la rude, la un grătar, la un restaurant etc. Şi cum majoritatea locurilor astea care mă atrag pe mine este în afara oraşului, singura alternativă: utilizarea maşinii personale! Na, nu vreau să depind de tren, de maxi-taxi sau de orcine altcineva.

Cum situaţia era şi aşa nasoală încă de acum 10 ani, weekend-ul trecut am constatat pe propriile amortizoare că lucurile au devenit mult prea naşpa. Singura ieşire care îţi aşterne un drum cât de cât acceptabil…este cea spre Bucureşti. Acceptabil înseamnă un drum pe două benzi până la Tărtăşeşti şi de acolo continuare pe patru benzi. Guvernarea PSD de până în 2004 a considerat că e suficient ca drumul pe patru benzi Bucureşti-Târgovişte să se oprească la Tărtăşeşti. Cine nu ştie de ce, să ridice două degeţele virtuale şi-am să-l lămuresc într-un comentariu.

Am preferat să scriu mai întâi despre normalitatea ideii ce-am dorit s-o aştern pe o pagină de blog, pentru că este singurul lucru bun…deci mai puţin de tastat.

Dacă ieşi din Târgovişte şi mergi spre Sinaia îţi recomand minima decenţă de a circula cu maxim 60 km/h. Asfaltul e parcă luat cu raşcheta şi e organizat de-aşa natură încât 10 km sunt circulabili, 20 off-road. Fâşiile se intercalează în felul ăsta cu o nesimţire demnă de ţara în care trăim. Nimănui nu-i pasă şi toţi ridică din umeri. Şoferii înjură şi-şi văd de drum. N-au ce face, e singurul drum care străbate Valea Ialomiţei.

Drama conducătorului auto târgoviştean începe abia atunci cand destinaţia sa este Ploieşti. Duminică am cercetat şi am simţit pe propria piele inutilitatea rovinetei. Drumul nu că e aproape necirculabil pentru maşinile care nu-s Dacii din ’75, dar se apropie de starea în care era prin anii ’40. Adică drum de tancuri. Şi cu mâna pe inimă spun că m-aş mai încumeta să merg pe-acolo doar la bordul unei amfibii. N-am făcut atâta slalom printre cratere nici în poligon printre jaloane când luam cursuri de şofat. Porţiunea Răzvad-Caragiale (distanţă de 8-10 minute pe un drum normal) se face în aproape 40 de minute. Asta dacă ţii la maşina ta.

Noroc că aici există o variantă. Comicitatea situaţiei este de Benny Hill. Pe variantă, acolo unde se termină judeţul Dâmboviţa, se termină şi calvarul gropilor. De unde începe judeţul Prahova, spre Floreşti, începe un drum asfaltat de curând, ca în palmă. Dacă te dai jos din maşină la graniţa judeţelor şi priveşti ca Moromete, o să constaţi cât de maro e România. Adică unii au putut să facă treabă, dar au fost băieţi deştepţi şi s-au oprit la timp. Ceilalţi s-au uitat ironic şi-au zis: «Dacă voi nu vreţi să mergeţi mai departe, atunci nici noi nu vrem!» Ca în bancul ăla când vin moldovenii la olteni cu un banner pe care scrie «Să ne sugeţi mădularul!», iar replica oltenilor este pe măsura «Şi noi vouă!»

Spre Găeşti, în drum spre autostrada Bucureşti-Piteşti ai de îndurat lucruri asemănătoare.

P.S.: Doar aşa m-am convins să nu mai plătesc rovineta. La ce bun?! Ca să-i ajute pe toţi şmecherii de România să-şi asfalteze satele natale?!

Taguri: bucuresti, oameni, Romania, sofer, Targoviste