EI vor să fie singuri şi fericiţi în ţara în care trăim NOI

A început debandada politică. Campania electorală, per ansamblu, ne promite o viaţă mai bună. Pentru a câta oară? Nivelul de trai decent al românului e invers proporţional cu multitudinea de promisiuni. Un raport unde numărătorul creşte doar în a zecea zecimală a unui subunitar, iar numitorul creşte in multipli ai lui 100, 1000, 10000.

Dacă în alţi ani electorali eram interesat de cum arată şi sunt structurate campaniile pretendenţilor la Cotroceni, anul ăsta mi-am luat ochelari de cal, mi-am pus căşti în urechi şi mi-am propus să fac acelaşi lucru pe care-l fac şi EI: anume să-i ignor.

M-au ignorat ca elev şi mi-au dat o alocaţie de mizerie şi un sistem de învăţământ stricat, identificându-mă uşor în prima generaţie de sacrificiu. După noi, au mai urmat alte 7-8 generaţii de sacrificiu. Şi vor mai urma şi altele. Aveţi idee cam de câţi ani ne sacrificăm ca să facem hatârul unui sistem politic caragialian? Eu le-am pierdut şirul.

M-au ignorat ca student şi mi-au dat loc de cămin insalubru. Am dormit cu gândaci, am mâncat cu ei, m-am luptat cu ei. Am făcut duş la comun când poate aveam şi eu nevoie de intimitate şi de apă caldă. Însă mofturile astea costă bani. Ne-au băgat câte şapte în cameră în timp ce fiii lor se zbenguiau în lux.

Mă ignoră acum, ca om al muncii care lucrează în producţie (ştiu, am rămas puţini în ţara asta). Salariul meu e sodomizat de şomaj, CAS, CAS-S şi impozit. Simt că ţin in spate un şomer şi-un pensionar, când tocmai EI trebuie să facă asta.

De ce să mai merg la vot?

EI îşi doresc să rămână singuri şi fericiţi în ţara în care trăim NOI. Fac toate astea PENTRU NOI, ca pe pământul lui Burebista şi-al lui Decebal să mai rămână doar leneşii, beţivii, hoţii, puşcăriaşii, curvarii şi speculanţii. Adică masele cel mai uşor de influenţat. Pe mine m-au pierdut. Am decis să nu mă mai afund în clişee gen: “răul cel mai mic“, “merg la vot ca să-mi fac datoria civică” sau “merg la vot ca să nu voteze nea’ Caisă din vârful muntelui pentru mine“.

A venit timpul ca eu să le promit că merg la vot şi să-i ignor total în ziua alergerilor. Vorba aia, trăim într-o ţară unde luatul la mişto e sport naţional?

Taguri: mizerii, personal, politica, Romania