Trebuie Să Fie Nesimţirea O Caracteristică De Bază A Românului?
Am ajuns şi la final de an, moment în care companiile îşi fac petrecerile, decernează premii simbolice şi, să sperăm, premiile care contează cu adevărat: bonusurile. Dar, fiind an de criză, aş putea să-mi iau adio. A fost un an bun: colegi noi, un nou loc de muncă, o atmosferă, zic eu, frumoasă.
Am primit diploma pe care scrie (la mişto): “Se acordă lui Marius Tudor diploma pentru cel mai blogger talentat si pentru cel mai punctual coleg!” Ştiu că sunt un întârziat (nu mintal!), dar e o regulă nescrisă că aceia care locuiesc aproape de locul de muncă întârzie cel mai mult. A fost şi un moment care pe mine mă distrează. Într-un cerc mai restrâns a trebuit să ne spunem sincer părerile vis-a-vis de ceilalţi (evident doar despre cei prezenţi). Ce moment mai bun pentru asta decât într-un cadru cu sticle de bere, vin şi whiskey? Aburii alcoolului dezmorţesc limba şi spui ceea ce crezi.
Ştiu, sunt un încrezut. Ştiu, sunt un nesimţit. Dar îmi place de mine. Imaginaţi-vă o lume unde toţi spunem ce gândim! Cum ar fi?! Haos total. Probabil ar fi o lume cu lupte de stradă, cu maşini incendiate, cu magazine sparte la ordinea zilei. Discutam cu cineva aseară despre nesimţire. Suntem nesimţiti doar când nu ne pasă? Se pot rezolva multe dintre probleme cu bun-simţ? Unele lucruri se rezolvă cu bun-simţ, dar majoritatea cu nesimţire. Trăim într-o ţara unde nesimţirea trebuie să fie caracteristica de bază. Trebuie să ne adaptăm sistemului. Şi cum ziceam, nesimţirea e o dovadă de curaj. Eşti nesimţit când îţi spui părerile negative despre cei din jurul tău, eşti nesimţit faţa de colegii tăi când întârzii, eşti nesimţit când spui ceea ce crezi.
Taguri: nesimtire, personal, Romania
Asta e nesimţirea pe care o percepem noi. Defapt, aş numi-o sinceritate. Dar cei care se simt “atacaţi” etichetează folosindu-se de un singur cuvânt – “nesimţire”.
Era o vorbă veche, “adevărul doare”. Aşa că, decât să accepte adevărul, mai bine etichetează. Şi s-au scos basma curată. Eventual mai întorc împotriva ta şi alţi doi-trei (cinci-şapte) oameni.
So…nu esti nesimtit cand esti sincer! Esti nesimtit atunci cand ai impresia ca esti sincer, atunci cand nu cunosti pe cineva, doar dintr-un punct de vedere, atunci cand tii cont doar de latura negativa a cuiva ( pe care o avem toti). Niciodata nu o sa vada 2 oamenii lumea prin aceiasi ochii, ceea ce tie ti se pare nedreptate, din punctul altcuiva de vedere, nu este! De aceea este foarte usor sa fim nesimtiti, pentru ca adresam cuvinte fara a cunoaste tot contextul. Asa cum mie nu-mi place o tipa si zic cu usurinta: e proasta! Asta nu inseamna ca este, asta inseamna ca asa o vad eu!
Nu trebuie sa ne intereseze asa mult parerile altora, pentru ca nimeni nu e intelept si pur obiectiv! Sa traim frumos cu oamenii care ne accepta si atat, pentru ca pana la urma nimeni nu poate multumi 6,3 mild de oameni, nici macar 100!
Asa ca Marius, nu esti un nesimtit, spui doar ce crezi tu ca e adevar, iar adevarul e relativ!
Foarte frumosi suntem in poze! Bravo!
Felicitari pentru diploma si mult succes in anul ce va sa vina!
@Terra, una: Da, dom’le, multe lucruri sunt relative pe lumea asta. Nesimţirea, adevărul, timpul sunt relative…doar că, aşa cum zice una, depinde din ce perspectivă primeşti.
@una: Eşti conştient/ă că eşti pe blogul meu, unde-s părerile mele subiective şi relative…
@Mihai: ne distrăm şi noi…succesuri multe şi ţie.
Succesuri fara esece! Asa cum zicea un mare clasic INCA in viata!
[...] de postul precedent…te provoc: “Spune-ţi părerea sinceră despre mine!” Îmi e indiferent dacă mă [...]
FEMOSAN nu doarme …..:);