Dilemă
Ce aţi face dacă v-aţi da seama că un om pe care-l consideraţi prieten, pentru care aţi face multe, aţi trece prin foc, v-aţi da cuvântul pentru el, l-aţi recomanda ca Bunul samaritean şi vă cunoaşteţi de când vă jucaţi cu puţulica-n ţărână (pentru fetiţe cu degeţelul în nămol), nu-ţi e prieten?! Adică, na, nu ştiu cum să explic…dar înţelegeţi voi întrebarea.
Taguri: dilema, personal
Daca as descoperi ca un prieten defapt nu mi-e prieten, l-as da dracu si atat (as zice: “Dute dreaq, pa”)
Ignoranta doare mai tare decat orice.
Oricum… depinde de gravitatea celor descoperite.
Nu poţi să-njuri şi să mergi mai departe. E ceva cu care ai crescut, care e parte din tine. N-am ştiut cum să reacţionez când am pierdut o prietenie ce a durat 10 ani. Până când m-am dezmeticit de-a binelea, trecuse deja partea cea mai nasoală.
Apoi am început să cred în vorba “Fereşte-mă Doamne de prieteni că de restul mă feresc eu.”
De obicei, eu acord inca o sansa. Daca nici atunci nu se dezmeticeste, il bag urgent in pizda ma-sii. Desi putem ramine prieteni de complezenta (recte suc), dar e clar ca nu o sa-i mai impartasesc niciodata cu cine si in ce pozitii m-am bulit aseara. Sper ca ai inteles ideea de baza.
“Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.” (Octavian Paler)
Dar dacă ajung la concluzia indubitabilă şi dureroasă că de fapt prietenul nu îmi este prieten, îi urez o viaţă frumoasă şi merg mai departe.
Cred ca ar fi elegant sa-l saluti in continuare…….si cam atat……
@Ravelli: E doar un studiu de caz!
Dar tu, Mariuse, ce ai face?
E simplu: L-aş ierta, dar nu aş mai vrea să am nimic în comun cu el/ea!
Ignorance is bliss, cum zicea un intelept
Mersi Marius pt raspuns. In aceeasi dilema eram si eu de prin aprilie-mai, cand cineva pe care il considerat prieten a abuzat de increderea pe care i-am acordat-o.
uneori e mai bine sa stai la distanta. oricum ai pus bine problema
Cel care se dovedeste a nu-ti fi prieten, inseamna ca nici nu ti-a fost vreodata. Eu inca mai merg pe principiul ca “prietenul nu iti este aproape numai la bautura si femei recte barbati”, ci prieten iti este acela ca iti intinde mana atunci cand esti la nivelul pamantului. Prietenii sunt pe tot drumul, Oameni – mai rar.
Cred ca s-a inteles esenta, nu prea sunt coerenta la cele 40 de grade temperatura
Marius, nimic nu e batut in cuie pe lumea astea, oamenii se schimba, au alte interese. Si cum spunea un nene: Nu exista prietenie, exista doar egoism si interes! Asa ca fiecare dintre noi e singur pe lume!
“Ma multumesc sa-mi studiez semenii,ii vad cum joaca toti teatru,cu mai multa sau mai putina indemanare.Nu-mi fac iluzii despre nimic,dar rad ca un spectator din sala care se distreaza.”
Simplu. Il ignori, plangi vreo doua zile acasa si gata. Uiti ca l-ai cunoscut. Macar de fatada.
Eu am avut parte de asa ceva si dupa socul in care mi-am dat seama ce se intampla, mi-am revenit.