Undeva acum doua saptamani, lesinat dupa o zi de munca si cu chef de navigat pe internet, am coborat la supermarket, mi-am luat o sticla de suc, de-ale gurii, dar am omis sa-mi iau tigari. Mai aveam, dar nu ma gandeam c-o sa ma prinda 4 am la tastatura. Colegul de apartament plecat la distractie. Banuiam c-o sa vina pilit.

Asadar am mancat, am sorbit Sprite la greu, am fumat si tigari, cu spirit de raspundere sa nu cumva sa se termine. Nu stiu cum a trecut timpul. Brusc aud usa de la lift, doua sunete ca atunci cand cineva se misca din perete in perete (asta e primul semn dupa care cunosti un om ametit). Deschide omul usa si intra pe hitul deja celebru in garsoniera noastra : “Oriunde ma duuuuuuuuuc / EEEEEEEstiiiiiiii cu mineeeee in gaaaaandddddd”. Daca o sa-l auziti pe Sexy Mace (caci asa se autointituleaza omul) fredonand pe aburi de struguri, astea doua versuri, poti sa bagi mana-n foc ca a stat la masa cu Bacchus.

Se baga Mace (porcla lui este Macelaru’) la pat si i se trezeste brusc pofta de cornuri cu ciocolata, dar cum nu se mai poate misca, si-abia murmura niste cuvinte greu de inteles, ma soliticta sa-i fac acest favor. Si-asa nu mai aveam tigari. Ma-mbrac, ies la nonstop iau tigarile, o plasa de cornuri si-ajung in fata usii de la intrare. Bag mana in buzunar, chei sufletul. Nu era nici foarte tarziu, doar 4 am. Era clar deja : imi facusem “cheie” singur. Cum n-am obiceiul sa sun pe la altii la interfon in situatiile astea, m-am apucat sa strig ca apucatul. Unu la mana stam la sapte, doi la mana avem termopan si trei la mana si cel mai grav, omul daca a stat singur, i-a trecut si pofta de cornuri si pofta de tigari si si-a intins trupul imobilizat la orizontala si nanita.

Am strigat degeaba, am incercat degeaba cu sarme si alte cele sa deschid usa de la intrare. Am asteptat (asta imi place cel mai mult). Ii sarut si-acum mainile domnisoarei care lucreaza la posta si se trezeste in fiecare dimineata la ora 5. A fost o dulce si s-a gandit ca inghet de frig ca un comunitar zgribulit la scara blocului. N-am asteptat mult, dar de-acum o sa am o cheie de jos in fiecare buzunar!

Imagineaza-ti unul din chefurile alea de camin, cu multa bautura, multa lume stransa in 20 de metri patrati. Femei multe, slabanoage, dotate, slute, frumoase, baieti putini, inteligenti, frumosi si dornici de aventuri (uite si putin misogininsm). Toti acolo, respira acelasi aer supra-aglomerat de fum, mirosuri fine, mai putin fine … copia fidela a uneia dintre legile lui Murphy, care zice ca daca pui o lingurita de apa de canal intr-un butoi cu bere iese apa de canal, si daca pui o lingurita de bere intr-un butoi cu apa de canal iese tot apa de canal. In fine, intelegeti. Oxigen putin, caldura mare.

Toti asculta aceeasi muzica, fiecare isi cauta prada de-o noapte … motoare supraincalzite, de aici si caldura. Se zice ca mamiferele cer un restrans sir de temperaturi ale corpului pentru a supravietui
si trebuie protejate impotriva caldurii extreme. Cativa mai reci, reptilele, stau jos, gusta muzica, si cerceteaza cu atentie cei 40 metri cubi de carne si aer imbacsit. N-au de gand sa se miste un centimetru toata seara. Ca serpii, probabil au ceva distractii majore in spate si inca digera la ele.

Inainte de ora 12, nu mai exista persoana al carei sange sa fie limpede! Creierul o ia razna, flirturile degenereaza in limbi in gura, pe gat, dupa ureche. Efectul “nociv” al alcoolului sintetizat in gura si abosrbit in sange. Nimeni nu mai bea suc, decat eventual combinat cu ceva tare. Cei mai teribilisti, fac mixuri dubioase, fara a-si da seama ca vor urma 24 de ore de chin dupa ce se vor fi trezit. Aia mai slabi, fac cu randul in gura wc-ului, decarteaza toata distractia de dinainte. Semn ca dupa ei se trage apa.

Inainte ca filmul sa se intrerupa si pentru mine, in urma unei pene de “curent”, sarbatoritul serii trebuie aruncat de 23 de ori in sus, marcand astfel trecerea teribila a inca unui an din viata. Sase mai solizi incep ritualul. Au la dispozitie 3 m intaltime. Sarbatoritul n-ar fi dorit sa se trezeasca, dar brusc acei metri n-au mai fost suficienti. Si pentru ca deja facuse cunostinta cu tavanul, numaratoarea s-a oprit la 16. La sol! Degeaba au insistat solizii pentru ducerea la bun sfarsit a “actiunii de botez”. Naucita, victima isi doreste mai degraba o baie de sampanie, sa-si revina la starea de beatitudine, euforie si sa uite ca a pupat de 3 ori tavanul si-o data solul.

Parca nu ma mai pot opri din ras! Trag tacticos inca 2 beri langa mine si continuu distractia. Filmul meu se intrerupe. Ma trezesc cateva ore mai tarziu, nu stiu pe unde, nu stiu cum teleportat acolo si nu stiu langa cine, in sula goala si fara cea mai vaga idee unde mi-ar fi hainele.

Din seria “To be continued!” special pentru VisUrat.

Multe lucruri haioase ti se intampla in perioada studentiei, mai ales daca esti venit din provincie si te hotarasti sa stai la camin. Cum in anul intai eram pornit sa stau in Regie, desi as fi putut obtine usor camin de la facultatea mea … am reusit prin niste manvere, interventii, “artificii” colorate in verde (la vremea aia nu foarte mult - nu-mi place sa cred ca dau spaga ). Ajung, imi gasesc baietii mei, viitori colegi de camera, asteptand in holul caminului. Ma pun pe asteptat … ma uit si ma uit, eu dorisem un loc, nu toata camera … deci ma puteam astepta la orice. I-am studiat atent, hmm baieti de gasca, se intalnesc cu “persoana de contact” discuta ceva, apoi ma baga si pe mine in seama. In gand zic: “Stiam deja de cand asteptam aici, ca ne vom petrece urmatorul an impreuna!” Surpiza: camera a fost pe alese, adica a fost la “discretia” noastra : una langa “weceu”, sa “simtim din plin” studentia (nah! si noi boboci!) sau una langa “persoana de contact”, asta pentru degustare :)). In fine alegem “de(s)gustarea”!Ajuns aici, avalansa de aventuri care mai de care mai haioase, mai tragi-comice, mai urate …

Planuri deja : “Frate, tu pleci din camera cand am eu treaba, io la fel!” … deja ne puneam in garda fiecare pe fiecare si incantam, chemandu-ne spiritul macho. “Spalatul vaselor?”, “No problem, fiecare spala in ce mananca”, “Curatenie?”, “Nu se discuta, facem impreuna!” … Ce-i drept am inceput bine, spoit peretii afumati, cu surubelnita (spaclu nu se inventase pentru noi), dormit in ture, in praf, in mizerie terminam un perete de spoit in 2 zile. Nu-i a buna, trebuie chemat una bucata tata, inarmat cu unelte, scule de tot felul si multa multa intelegere din partea lui. Eu, localizat cel mai aproape de Bucuresti, chem tata. Tata, vine, face treaba repede, baga si un strat de lavabil, doua straturi, trei staturi si camera arata ca noua. Bineinteles, noi ajutam, mai cu o bere, mai cu o vorba buna … Prima curatenie a venit inainte de Craciun :)) , vasele le spalam cum apucam, pe vremea aceea unul dintre ei ura sa doing the dishes, in rest facea orice.

Asadar, camera in regie in progress, s-a transformat in camera in regie ready. Fiecare isi alege patul si incep aventurile. Apare si prima mea “dragoste”, disperare, intalniri … dintre care una s-a sfarsit in hohote de ras. Asta pentru ca “baietii veseli”, incurajati de un al meu amic venit sa ma viziteze, imi pregatesc capcana ideala (pentru momentul revenirii). Multe PET-uri legate cu sfoara intre ele, gata sa se darame la cea mai fina atingere de snur. Eu, novice, nu m-am prins si le-am oferit 10 minute de fericire, inconjurat de zeci de PET-uri de bere, suc si alte cele. (To be continued…)

Post special pentru VisUrat.

Ce inseamna pentru voi o vacanta reusita ?
Pentru ca am stat si mi-am analizat cum am petrecut ultimele cumpene de ani, am ajuns la concluzia ca cel mai mult si mai bine m-am distrat cand 2003 s-a transformat in 2004. De ce ? Amici noi cunoscuti in facultate, voie buna, fitzless, bere multa … etc, etc.Atunci am avut ocazia sa-mi dau seama ca nu e prea placut sa imbratisezi un brad, ca cei ce servesc prin restaurantele de pe Valea Prahovei nu-s deloc draguti chiar si atunci cand au in fata o “nice person” asa ca mine, ca am reusit sa ma sui deasupra cascadei “Urlatoarea”, pe alt traseu decat cel traditional … si mi-au luat vreo 30 de minute sa ajung de unde am inceput escaladarea, deh om incapatanat! Ma intreb daca nu eram capabil sa gasesc solutia revenirii pe orizontal, cam cat timp m-as fi plictisit pana la aparitia baietilor de la Salvamont ? In fine … Trei chestii mi-au ramas intiparite pe retina si probabil n-o sa le uit niciodata (peste una tocmai am trecut).

Dupa ce ca am un nas mare, am reusit sa-l duc acasa si stramb. Curajul din mine mi-a spus ca sunt in stare sa ma dau pe o partie plina de gheata cu un sac vai de mama lui si cu cineva in spate, fara sa patesc nimic! Bad move! A fost un fel de “plimbatul in ceasca” din parcul de distractii, 4-5 rasuciri, control nema, gheata multa si fara ragaz sa mai gandesc, intr-o secunda de panica, m-am trezit cu fata in cel mai falnic brad al Clabucetului, imbratisandu-l ca pe unul dintre dragii mei prieteni intr-un moment mai trist al vietii mele. 30 secunde … ping timeout, abia apoi am reusit sa stabilesc conexiunea cu creierul si sa realizez ca da` dom`le n-am mai patit asa ceva de cand aveam 3 ani si-am picat in cap de pe gardul bunicii. Normal n-am mai fost in stare sa aud multe hohote de ras si cateva voci grave : “Ai patit ceva ?!” Oare ce-as fi putut sa raspund ?! Nu, n-am patit nimic … desi era evident ca-s sifonat si c-o stare ca dupa doua jointuri proaste. Clar, KO, prima runda, secunda 15 (pana atunci nu-mi imaginasem cum se simte un boxer facut knock-out fulgerator). Castigator si cu bratul ridicat : Bradul, pe care am scrijelit un X sa-mi aduc aminte de fiecare data cand ajung prin zona sa ma inclin in fata lui si mai mult de-atat sa ma inchin si sa-i multumesc lui Dumnezeu, ca prea umor are. Cam asa se ia viata la misto.

Seara urmatoare mergem in centrul Busteniului, cica sa mancam si noi ceva ca baietii si ca fetilii. Mare pofta mare de bulz de mamaliga, cu unt, ou fiert, smantana … pfff salivez si-acum cand imi aduc aminte. Un chelner simpatic, chel cu mustata, noteaza tacticos dorintele celorlalti, eu imi expun ce-am pe suflet inecat in saliva, pauza 5 secunde … si uimire: “N-avem!”, “Cum n-aveti?”, “NU AVEM!”, “Mamaliga aveti ?!”, “Da!”, “Smantana aveti?!”, “Da!”, “Oua (nu ale dvs) aveti?”, “Sunt!”, “Unt este?!”, “Este!” … “Bine atunci adu-mi o bere!” Am ramas cu un gust amar de bere, pentru ca tare as fi mancat … si cand am pofta de ceva nu ma las nene, nu ma las. Cum spuneam o “nice person” ca mine a fost refuzata de o alta “nice person”, chelnerul mustacios, chelios si-n carnetel notand tacticos!

Frumoasa si in acelasi timp violenta amintire! Post special pentru VisUrat