La mulţi ani blogului…care nu e omul care-l scrie! Mi-am făcut şi-un cadou de pe arhimagazin. Să trăiţi!

Prima variantă

Cred că era toamna lui 2005 când am înţeles eu pentru prima dată ce înseamnă un blog. Vizitam des bloguri, dar nu ştiam că-s bloguri. Conceptul de blog l-am însuşit de la Vlad şi de la primul său blog în limba engleză. Tot atunci am auzit şi termenul de niche blog, pentru că Vlad nu scria despre orice…scria despre peşti exotici, iar blogul se numea 1stinexoticfish.com. Traducea dintr-o carte îngălbenită de timp, comunistă, despre Beta Splendis. Şi nu numai. Câteva luni, cred, mai târziu vindea blogul pentru 250-300$ (nu mai ştiu). Mi-am zis, moamăă, un blog de 300$? Trebuie să fie mişto.

Pentru că mă jucam în draci la vremea respectivă, vărul lui Vlad, Bobby…mi-a propus să scriu despre gamimg, cu condiţia să am mai întâi un blog personal, să mă familiarizez cu WordPress-ul and shit. Şi aşa a apărut shobo.ap69.net! La vremea respectivă, ap69.net îşi propunea să devină un mic blogspot pentru români! Acolo eram eu, Vlad, Bobby, un prieten al lui Bobby şi-o gagică…pe care sincer nu-mi mai amintesc cum o cheamă, dar cred că mai scrie şi astăzi pe undeva.

Primul articol a fost, ca şi aici, tot pe o temă sportivă. Comentasem un meci de fotbal al Stelei din Cupa UEFA. Ca să fiu şi sincer, blogul shobo.ap69.net a fost creat în apropierea primului RoBlogFest…şi aveam nevoie de bilet de intrare. Biletul de intrare? Trebuia să ai blog ))! “Pasiunea” asta n-a durat mult…la vreo trei săptămâni Bobby îmi închidea blogul pentru că nu mai scrisesem nimic.

În decembrie 2006 am revenit puternic cu primul meu blog în limba engleză. Nu era chiar nişat…dar îmi făcusem un Digg Circle şi prindeam aproape cu orice articol prima pagină. Blogul ăsta mi-a adus şi primul cec de la Google. Prin septembrie 2007 m-au prins băieţii de la Digg, m-au banat, mi-au banat toţi prietenii şi m-am ales şi cu o notificare din partea AOL. Copiasem un top de pe un site de gaming de-al lor şi-l pusesem la mine fără să dau sursa. Bineînţeles…topul a ajuns pe prima pagină la Digg şi au primit şi ei notificare. Altfel…eram bine mersi şi astăzi )!

A doua variantă

În ianuarie 2008 m-am apucat eu să invăţ WordPress. Nu ştiam prea bine, iar în martie 2008 mi-am zis că-mi trebuie un blog personal. Şi aşa a apărut mariustudor.com! Ideea era să învăţ să optimizez un wordpress şi să scot nişte bani. 2008 a fost anul în care s-a vorbit cel mai mult despre bani din blog. Am început să spamez Google, ştiam toate cuvintele cheie căutate de la Xeeber până la Alina Plugaru. Eram geană pe trafic.ro şi urmăream statisticile tuturor. Într-un final am ajuns pe prima pagină la google după “Alina Plugaru”! O mie de unici pe zi asiguraţi. Am câştigat şi un mini-concurs de SEO Spam, dacă vă mai aduceţi aminte ăla cu “cel mai mişto tip din România”.

Cât despre bani, am câştigat decent pentru ce-mi propusesem eu la început: să-mi susţin domeniul şi un host. După ce mi-a crăpat hostul meu indian, Arhi s-a decis să ma ajute cu host, gratis. Se dusese dracu’ Alina mea Plugaru şi toate vizitele venite de pe curul ei. Am stat picat vreo 3 săptămâni şi Google mi-a scos toate paginile din căutari. Îmi venea să plâng de nervi )!

După ce am escaladat muntele SEO Spam cu “gsptv online”, m-am decis să mă las de prostii…şi, Naicule, azi scriu pe blog pentru că îmi place, pentru că ăsta e un refugiu al meu, mai ies din viaţa cotidiană, deşi în ultima vreme mai rar. Îmi găsesc timp mereu să accept comentariile (le-am pus în moderare) şi cred că Twitter-ul îmi satisface o parte dintre nevoile mele de comunicare virtuală. Sunt multe lucruri pe care aş vrea să le spun pe blog…dar mai simplificat, în 140 de caractere, mă ajută Twitter.

The End

Nu va mai urma nimic, poate peste câţiva ani!

*) Cam traficul unui A-List blogger intr-o luna. Eu ma simt multumit c-am facut-o si c-o fac si p-asta! Ne vedem mai des pe RevvNation.

Două chestii am de punctat, şi anume prezentările lui Alexandru Negrea şi ale lui Costin Cocioabă. De la captivant la antrenant şi cu generare de reacţii (adică întrebări din sală şi comentarii şoptite…care probabil ar fi avut un alt impact dacă ar fi fost rostite cu voce tare).

De ce bloggerii români se sperie de ideea unui blog de nişă?

E o întrebare la care aş vrea şi eu nişte răspunsuri (diferite de ale mele). Eu îmi voi răspunde în cele ce urmează.

Bloggerii români iubesc cifrele, rezultatele rapide şi se sperie de faptul că există foarte puţine bloguri nişate care să se bucure de o popularitate la scară largă. Câte avem? Cinci, zece. De ce au succes? Păi în spatele lor se ascund (sau nu) oameni devotaţi nişei, oameni care au făcut dintr-o simplă pasiune o meserie, oameni cărora, la început de drum, le-au fost indiferente efectele ulterioare. Şi-au permis, poate, luxul să-şi plătească din buzunarul propriu o intrare la un concert sau o invitaţie la o prezentare de carte.

Bloggerii români se sperie pentru că-s prea puţine bloguri nişate, pentru că există doar trei-patru reţete de succes. Avem un model, două, trei? Păi zic să le copiem. Nişa care are succes e cea bună…şi cum multă lumea ne încurajează cum că ar fi loc pentru toţi, păi eu zic să facem. Toţi vrem să copiem succesul fără însă a ne gândi că sunt alte multe nişe neacoperite (am eu în cap vreo două, dar teama asta de a scrie, pentru patru cititori, despre maşini de călcat si despre garnituri de qulasă mă dă înapoi). Mai bine scriu în continuare pe blogul meu ce mănânc la prânz şi pe unde mă mai plimb. Iese mai bine la cifre. Poate şi la timp utilizat. Poate şi la bani cheltuiţi. Sau poate încă nu mi-am descoperit încă nişa pentru care să scriu din pasiune. Da, pare o mentalitate deplasată…dar să nu uităm că trăim, totuşi, în România.

Când, oare, un blog de nişă scris de un anonim (capabil) va avea parte de o lansare?

Bine, încă nu ştiu dacă s-a născut capabilul ăla anonim, dar aş fi rămas dator către Costin cu o conversaţie mai amplă vis-a-vis de lansări de bloguri de nişă (timpul nu ne-ar fi permis). Totuşi, toţi vrem să investim puţin (un domeniu, un host şi capacitatea noastră de a gestiona o ramură) şi nu toţi avem cel puţin un brand în spate care să ne ajute la o lansare decentă. Şi toţi vrem să maximizăm efectele.

Cred că suntem în perioada în care bloggerii care şi-au creat deja un brand (şi mă refer aici doar la aceia care şi-au ales ca punct de pornire brănduirea unui nickname) îşi schimbă identitatea (cum bine spunea Alexandru Negrea în prezentarea sa) şi va mai trece ceva timp, chiar şi pentru aceştia pentru a se gândi de la foarte serios în sus la bloguri de nişă. Alegerea, acum doi ani, a propriului domeniu este doar o consecinţă a ceea ce credeam eu atunci că va fi drumul blogosferei româneşti.

Costin, nu e nevoie de lansări, pentru că nu ne permitem. Nu suntem companii. Şi aici e aplicabilă regula scrii bine, te va remarca cineva pe viitor…aşa că eu pot vorbi doar despre re-lansări atât timp cât 7 oameni din 50 ştiu cine Marius Tudor. Şi nu sunt nici pe departe vehement. Totul se rezumă la bani, dar de unde bani, pentru mine, un simplu anonim, ca să-mi pot susţine pasiunea pur economic? Viitorul sună bine, dar viitorul nu e chiar foarte aproape.

Webstock a avut parte de o organizare ireproşabilă, probabil şi datorită sponsorilor. Mulţumesc pentru invitaţie!

Lucrurile cu adevărat interesante nu le găseşti în feed reader.

Nu de puţine ori mi-a fost dat să ajung să citesc articole de sau cu substanţă legând mai mult de 20 de linkuri. De pe blogul unui ilustru cunoscut, navigând pe blogul altui la fel de ilustru necunoscut şi revenind şi aşa mai departe. Astfel, reneg blogurile care nu au un blogroll. Cei familiarizaţi cu fenomenul web 2.0, ajunşi prima dată pe un blog proaspăt descoperit, urmează un ritual deja devenit rutină. Click pe pagina “About”, citit, apoi luat blogroll-ul respectivului sau respectivei la puricat. Astfel, îţi faci o impresie mai mult sau mai puţin obiectivă asupra posesorilor de blog. Dacă merită sau nu să revii, dacă merită sau nu să te abonezi.

Cum orice comunitate se bazează pe userii premium, aşa şi blogosfera (mondială, românească sau care doriţi voi) se bazează pe utilizatorii care au idee despre ceea ce înseamnă un blog (cu întreţinerea lui cu tot), un portal, un site de companie, un feed reader, un feedburner, un Google analytics, un Google webmaster, un spam, un keyword sau un Technorati. Totul se construieşte pe linkuri “recomandate”.

Probabil astăzi n-ai fi ajuns să mă citeşti dacă nu ai fi dat click pe un link către mine de la Arhi, de la Naicu, de pe FrontNews sau de la RadioLynx. În fond, tind să cred că traficul cumulat de câteva sute de mii de unici pe lună al tuturor blogurilor româneşti e făcut de câteva zeci de mii de useri premium. Mă refer aici la traficul cu adevărat relevant. Totul pe bază de linkuri! Ştiu, e ca şi cum aş spune că omul trăieşte cât trăieşte şi spre sfârşitul vieţii lui moare, dar notorietatea unui blogger are la bază câteva sute sau mii de linkuri.

E plictisitor să citeşti zeci de editoriale sau aşa-zise editoriale pe zi pe internet, făra ca ele să aiba trimitere sau legătură cu orice altceva. Un articol care nu-mi oferă perspectiva a ceva nou înseamnă, pentru mine, aproape nimic. Nu că eu nu v-aş fi dezamăgit pâna acum!

Evident, ne vom interesa şi care este părerea lui despre blogurile româneşti.

Constantin Codreanu a făcut un live coverage al evenimentelor petrecute peste Prut săptămâna trecută care, alături de Twitter-tag-ul #pman, mi-a servit drept sursă principală de informare!

Aşadar, dacă aveţi întrebări pentru el vă aştept marţi pe chat-ul radiolynx!

În 2009, la trei ani distanţă, episodul 2 s-a turnat cu 1000 de figuranţi si câţiva actori. Vedeţi voi diferenţa.

Lume mişto. Lume multă. Şi probabil toată lumea asta a scris sau va scrie de coada de la intrare. Ei bine, şi io am stat circa 20 de minute. O tipa (simpatică în felul ei) exclama în glumă: «Măcar de ne-ar da mâncare şi bere până intrăm!» Şi tot la coada am socializat cu Florin Fişcă şi cu un tip de la tvblog. Cu Florin am băut mai târziu o bere, am discutat despre unguri şi despre muzică. Nu, bă, n-am nimic cu ei!

Bere multă. Jumate gratis (deh, dacă mă ştie lumea ) ), jumate pe bani.

Ecologie cu Dan Dumitrescu, sport şi glume ardeleneşti cu Chinezu, despre nimic cu Pandutzu şi Ariel, despre poker cu Ahilosu, despre Târgovişte şi vinuri cu Bogdan, despre facultate cu Irinel şi despre multe altele.

Ah, şi mesaj de la Naicu: «Bre, zi-i lu’ Grozea ăla că m-a îngrozit cât de fals cânta…» Apoi, ce bine c-am facut refill la ţigări. Acolo n-aveau şi unii şi-au luat ţeapa!

Câştigătorii acilea.

Poză nu e decât una şi aia la cerere şi primită cadou pe Y!M, că deşi am avut toată seara o cameră dupe gât…am fost preocupat mai mult de bere.

Blog18 îşi propune să adune toţi bloggerii tineri la un loc. Vrem să ne cunoaştem, să socializăm, sa ne promovăm reciproc, să formăm un grup unit.

[...]

Vom promova toate proiectele tinerilor bloggeri, vom încerca să îi ajutăm pe toţi cei care ne cer ajutorul, vom aduce interviuri şi guest-posturi în exclusivitate. Vom face tot posibilul să facem ceva pentru micile voci din blogosferă!

O initiativa pentru cei ce vin din spate … si nu numai! Cred ca si cei peste 18 ani vor avea ceva de invatat de la CTBR (Comunitatea tinerilor bloggeri din Romania). Sper totusi ca Dany a glumit cand a spus toate proiectele. Sunt o gramada de pusti corditi animati de mirajul banilor din blog care polueaza blogosfera! Sa nu uite totusi ca se implica in ceva menit sa sustina generatia Y!M, generatia “pooop u” si “cmf”!

CTBR ar trebui sa fie un suport pentru educarea adolescentilor ce vor sa-si deschida un jurnal online (fie personal, fie de nisa), care au ceva de spus si nu stiu unde sa gaseasca sfaturi. Mi-as dori ca blog18.ro sa nu se transforme in comunitatea pustanilor care chiulesc de la scoala, care se mandresc cu asta si nu stiu sa puna un punct la finalul unei propozitii coerente.

Stiu ca printre cititorii mei sunt si cativa copii care mi-au cerut ajutorul in ultimii doi ani intru rezolvarea unor detalii tehnice legate de jurnalele lor online. O sa va rog sa migrati pe blog18.ro! S-a lansat in versiunea beta.  

Discutii libere pe chat si informatii pe twitter incepand cu ora 13, de luni pana joi.

Astazi am discutat un pic despre mine, despre blogurile romanesti la modul general (adica opinia mea despre cei mai cititi bloggeri) si despre CERF editia 2009.

1. zoso.ro – 1863 abonati

2. pidjin.net – 1122 abonati

3. pitzipoanca.org – 969 abonati

4. orlando.ro – 843 abonati

5. tudorchirila.blogspot.com – 819 abonati

6. mircea-badea.ro/blog – 732 abonati

7. vivi.ro/blog – 689 abonati

8. tolo.ro – 640 abonati

9. raduionescu.ro – 625 abonati

10. cabral.ro – 591 abonati

11. ciutacu.ro – 546 abonati

12. mihaibendeac.wordpress.com – 453 abonati

13. cocalari.com – 440 abonati

14. manafu.blogspot.com – 435 abonati

15. manac.ro – 426 abonati

16. morar.catavencu.ro – 401 abonati

17. petreanu.ro – 397 abonati

18. bookblog.ro – 386 abonati

19. razvan.exarhu.ro – 385 abonati

20. subiectiv.ro – 357 abonati

Jumatate dintre cei din top 20 sunt persoane publice (mai mult sau mai putin vedete )!

P.S.: O sa revin in fiecare luna cu statistica asta, pentru ca se schimba des chestii in clasament. Blogurile alese si monitorizate sunt in top 200 zelist.