Prima variantă

Cred că era toamna lui 2005 când am înţeles eu pentru prima dată ce înseamnă un blog. Vizitam des bloguri, dar nu ştiam că-s bloguri. Conceptul de blog l-am însuşit de la Vlad şi de la primul său blog în limba engleză. Tot atunci am auzit şi termenul de niche blog, pentru că Vlad nu scria despre orice…scria despre peşti exotici, iar blogul se numea 1stinexoticfish.com. Traducea dintr-o carte îngălbenită de timp, comunistă, despre Beta Splendis. Şi nu numai. Câteva luni, cred, mai târziu vindea blogul pentru 250-300$ (nu mai ştiu). Mi-am zis, moamăă, un blog de 300$? Trebuie să fie mişto.

Pentru că mă jucam în draci la vremea respectivă, vărul lui Vlad, Bobby…mi-a propus să scriu despre gamimg, cu condiţia să am mai întâi un blog personal, să mă familiarizez cu WordPress-ul and shit. Şi aşa a apărut shobo.ap69.net! La vremea respectivă, ap69.net îşi propunea să devină un mic blogspot pentru români! Acolo eram eu, Vlad, Bobby, un prieten al lui Bobby şi-o gagică…pe care sincer nu-mi mai amintesc cum o cheamă, dar cred că mai scrie şi astăzi pe undeva.

Primul articol a fost, ca şi aici, tot pe o temă sportivă. Comentasem un meci de fotbal al Stelei din Cupa UEFA. Ca să fiu şi sincer, blogul shobo.ap69.net a fost creat în apropierea primului RoBlogFest…şi aveam nevoie de bilet de intrare. Biletul de intrare? Trebuia să ai blog ))! “Pasiunea” asta n-a durat mult…la vreo trei săptămâni Bobby îmi închidea blogul pentru că nu mai scrisesem nimic.

În decembrie 2006 am revenit puternic cu primul meu blog în limba engleză. Nu era chiar nişat…dar îmi făcusem un Digg Circle şi prindeam aproape cu orice articol prima pagină. Blogul ăsta mi-a adus şi primul cec de la Google. Prin septembrie 2007 m-au prins băieţii de la Digg, m-au banat, mi-au banat toţi prietenii şi m-am ales şi cu o notificare din partea AOL. Copiasem un top de pe un site de gaming de-al lor şi-l pusesem la mine fără să dau sursa. Bineînţeles…topul a ajuns pe prima pagină la Digg şi au primit şi ei notificare. Altfel…eram bine mersi şi astăzi )!

A doua variantă

În ianuarie 2008 m-am apucat eu să invăţ WordPress. Nu ştiam prea bine, iar în martie 2008 mi-am zis că-mi trebuie un blog personal. Şi aşa a apărut mariustudor.com! Ideea era să învăţ să optimizez un wordpress şi să scot nişte bani. 2008 a fost anul în care s-a vorbit cel mai mult despre bani din blog. Am început să spamez Google, ştiam toate cuvintele cheie căutate de la Xeeber până la Alina Plugaru. Eram geană pe trafic.ro şi urmăream statisticile tuturor. Într-un final am ajuns pe prima pagină la google după “Alina Plugaru”! O mie de unici pe zi asiguraţi. Am câştigat şi un mini-concurs de SEO Spam, dacă vă mai aduceţi aminte ăla cu “cel mai mişto tip din România”.

Cât despre bani, am câştigat decent pentru ce-mi propusesem eu la început: să-mi susţin domeniul şi un host. După ce mi-a crăpat hostul meu indian, Arhi s-a decis să ma ajute cu host, gratis. Se dusese dracu’ Alina mea Plugaru şi toate vizitele venite de pe curul ei. Am stat picat vreo 3 săptămâni şi Google mi-a scos toate paginile din căutari. Îmi venea să plâng de nervi )!

După ce am escaladat muntele SEO Spam cu “gsptv online”, m-am decis să mă las de prostii…şi, Naicule, azi scriu pe blog pentru că îmi place, pentru că ăsta e un refugiu al meu, mai ies din viaţa cotidiană, deşi în ultima vreme mai rar. Îmi găsesc timp mereu să accept comentariile (le-am pus în moderare) şi cred că Twitter-ul îmi satisface o parte dintre nevoile mele de comunicare virtuală. Sunt multe lucruri pe care aş vrea să le spun pe blog…dar mai simplificat, în 140 de caractere, mă ajută Twitter.

The End

Nu va mai urma nimic, poate peste câţiva ani!

Discutii libere pe chat si informatii pe twitter incepand cu ora 13, de luni pana joi.

Astazi am discutat un pic despre mine, despre blogurile romanesti la modul general (adica opinia mea despre cei mai cititi bloggeri) si despre CERF editia 2009.

Dorm ca porcul, ma uit la filme si ma lupt pentru a nu stiu cata oara cu “Demonii” lui Dostoievski. Am un venit sigur care nu ma lasa sa mor. Pentru ca la mine cuvantul de baza e “SELL”, am reusit sa vand ceea ce si-acum sunt convins ca mi-ar fi adus infinit mai multi bani. Dar am fost fortat de oarece imprejurari. O s-o iau de la capat cu altceva. Oportunitati sunt multe … o sa ma agat cumva de una sau doua dintre ele. Stiu sa astept, dar sunt si momente in care nu mai am rabdare si vreau sa demonstrez ca pot mai mult.

Inca nu mi-am gasit locul si nu stiu exact cum ar trebui sa-mi exploatez capacitatile. Mi-e teama doar ca atunci cand o sa-mi dau seama … sa nu fie prea tarziu.

Unica mea indeletnicire a ramas bloggingul. Pentru ca pot sa dorm atat de mult cat vreau.

P.S.: Sper ca unii sa inteleaga si subtila ironie ce zace in acest post!

Blogosfera romaneasca era un grup restrans de oameni, care aflasera de pe site-uri straine ce e ala blog, la ce foloseste si cum se intretine! Cei mai destepti aflasera si cum se fac bani din blog si isi mutasera contentul in engleza … pentru ca acolo se faceau bani, iar in Romania nu-ti iesea nici de-o ciorba pe an!

Erau ei, bloggerii de succes de azi, si secta lor, blogosfera romaneasca! Nimeni nu-i baga in seama, erau fericiti cand mai aparea cate un reportaj despre ei la TV, cand cate unul era invitat la vreo emisiune si erau fericiti cand se bagau in seama unul pe altul la cate un eveniment sau la cate o intalnire de bloggeri! Si atunci, ca si acum erau la fel de injurati de unii si la fel de apreciati de altii! Ce scriau ei in jurnalele lor online, n-avea niciun impact asupra maselor, nici macar a micilor comunitati (de cate 15-20 de sectanti … aia care urmareau bloguri si comentau ba acid, ba lingusitor)!

S-au schimbat, de-atunci pana azi, cateva chestii. Comunitatiile s-au largit, blogurile s-au inmultit, mirajul banilor din blog a orbit 10% dintre persoanele cu varste intre 14 si 30 de ani, conceptul de blog a castigat in popularitate la scara larga, micile intalniri de bloggeri in fata unei beri … s-au transformat in eventuri grandioase cu ei vorbind celor noi despre blogosfera! Deci blog-ul si bloggerii au inceput sa conteze.

Cel putin asta e impresia lor, in comunitatea lor de “cretini” (citand un “mare” clasic in viata, platitor de impozite)! Jurnalistii, directorii de ziare, politicienii si alte specii din astea urangutane … sustin sus si tare ca bloggerii nu conteaza, ca bloggerii sunt nimicuri, ca bloggerii sunt Satana, ca bloggerii nu merita mentionati ca sursa in presa pentru ca sunt niste nimicuri, niste sectanti, niste d-aia care n-au ce face si se ocupa cu blogu’, niste complexati care mint cu nerusinare pe blogurile lor, niste dusi!

Un semi-zeu, cel putin, cu audienta TV … spune ca bloggerii sunt cretini si nu-i ia nimeni in seama, dar el citeste bloguri si isi mai ridica ratingul de doua ori pe saptamana muscand cu pofta de sub sutana bloggerilor si lovindu-se din ce in ce mai des, cu fruntea de abdomenul unuia care s-ar muta in Austria, tocmai pentru ca poate pleca de-acasa cu sotia si cu masina, si poate bea o sticla de vin la restaurant … fara a fi nevoit apoi sa dea bani pe taxi si fara sa-l traga nimeni la raspundere pentru doua pahare de sec cu apa minerala, sorbite romantic intr-o duminica seara!

Bancile au gandit o strategie de rahat, si in perioada asta de criza economica, incearca sa scoata tapi ispasitori niste bloggeri care dezinformeaza populatia (deci atentie … bloggerii dezinformeaza populatia, deci ce scriu ei pe blogurile lor acolo chiar conteaza). Ok, atunci arunc din nou intrebarile “Ce e blog? Cine sunt bloggerii? Ce e blogosfera?” Evident niste nimicuri pamfleziste, care stau toata ziua cu ochii intr-un display de 15” si freaca organul, masturband in dashboard treizeci de cuvinte pe zi, aducatoare de succes!

Mai nou, s-a ajuns la concluzia ca bloggerii castiga prea multi bani! Asa ca tre’ sa plateasca la embed! Adica bloggerii tre’ sa-si faca abonament la youtube si trilulilu ca sa mai poata arunca zece videoclipuri pe blogurile lor! Jenant! Sa-i scoti la plata tocmai pe aia care nu scriu nimic si a caror parere nu conteaza?! Jenant!

Cei care intr-adevar si-au dat seama ca secta blogosfera are multe de spus … ii gasiti aici. Din ce in ce mai multe companii isi leaga campaniile publicitare de “blog”. E un semn ca blogul nu conteaza, ca bloggerii sunt niste nimicuri si ca bloggerii mananca rahat! Aleluia!

]]> http://www.mariustudor.com/2008/10/ce-e-blog-cine-sunt-bloggerii-ce-e-blogosfera.html/feed 8 http://www.mariustudor.com/2008/09/dofollow-next-step-in-blogging.html http://www.mariustudor.com/2008/09/dofollow-next-step-in-blogging.html#comments Fri, 26 Sep 2008 10:26:24 +0000 Marius http://www.mariustudor.com/?p=574 Daca pana acum numarul blogurilor ce ofera atributul “DoFollow” pentru linkurile din comentarii era destul de mic (pana la momentul actual, facand o suma a blogurilor internationale si romanesti pe care le citesc, nu ajunsesm la 20), pentru ca nu multi prosesori de blog stiu ca platforma WordPress ofera default “NoFollow” la instalare, de azi am ramas putin surprins sa vad ca totusi exista si bloggeri romani care ofera sprijin celor mai noi si celor care au nevoie de linkuri.

Un nou proiect marca Razvan Girmacea, DoFollow, isi propune sa stranga intr-un singur loc toate blogurile romanesti cu acest atribut pentru linkurile din comentarii.

Blogurile dofollow sunt o metoda buna de a aduce linkuri siteului tau. De asemenea sunt o metoda buna de a-ti creste numarul de cititori activi. Dofollow.ro este o colectie de bloguri romanesti care nu au atributul “nofollow” la linkurile din comentarii. Siteul dofollow.ro nu incurajeaza SEO spam-ul, ci indeamna cititorul care are nevoie de link-uri sa citeasca blogurile si sa comenteze la subiect acel blog.

De astazi si blogul meu da relevanta linkurilor comentatorilor. Have fun … in speranta unei comunicari mai bune.

Voi fi prezent acolo pentru doua sesiuni de workshopuri. Una Blog marketing – Making money with blogs (integrarea blogurilor in campaniile de comunicare) si a doua Best practices in blogging (concepte de baza si bune practici in blogosfera), iar mai apoi la gala proiectelor Web 2.0 cu inscriere gratuita Webstock 2008. O alta actiune importanta a evenimentului organizat de Evensys in colaborare cu Vodafone este Project PXL, un proiect colaborativ care isi propune sa stranga cat mai multe fotografii intr-o revizta digitala.

Pentru cei ce nu pot ajunge la eveniment, Webstock 2008 in colaborare cu Radio Lynx va ofera Webstock TV.

Exista si un cont pe Twitter pentru anunturi rapide si utile: www.twitter.com/webstock08.

Printre cei care si-au anuntat participarea in calitate de vorbitori se numara Cabral, Vlad Petreanu, Dragos Bucurenci, Sorin Tudor si Sergiu Biris. Printre altii de altfel.

Later edit: Ah, ca sa nu uit completati si Studiu pentru dezvoltarea comertului economic in Romania si RoBloggers Survey 2008. Eu le-am bifat pe amandoua.

Ce m-a facut sa scriu articolul asta? Comentariul unei lesbine (sau al unui gay … inca nu m-am decis asupra identitatii sale)! Am dat curs comentariilor tale dobitoace (sau cretine vorba lui Mascul feroce), poate ai un orgasm multiplu (daca mai poti)!

Neinteresant

Vis-a-vis de apartenenta mea politica?! Bate spre Partidul Ecologistilor. Insa pe plan local, m-am decis sa tin partea opozitiei (aia care e, mizera si lipsita de semnale autentice si demne de niste oameni care ar trebui sa vrea sa faca si altceva pentru comunitate, decat sa stea toata ziua si sa se balacareasca)! Intotdeauna e mai usor sa iesi in oras, sa observi ce s-a facut si daca s-a facut cu cap … si ce nu s-a facut! Si e la fel de usor sa critici si sa arunci cu noroi! Evident, atunci cand ai convingerile tale si crezi ca ai dreptate! Si mai ales cand ai blog!

Cum e p-acasa

Insa, orasul asta in care am revenit e plin de orbi, de partizani, de indoctrinati politic si de plebea ce incearca sa se revolte la orice pas gresit al administratiei locale. Sa nu-i uit pe lingai! Desi e termenul suprem ce cuprinde primele trei etichete date mai sus!

Gazetari, sus fustita!

Am fost “acuzat” (pentru ca tipa ma cunoaste bine!) ca scriu posturi comandate politic, venite dintr-o directie cunoscuta mie. Cunoscuta pentru ca a mea mama si a mea sora lucreaza pentru unul dintre cele mai controversate personaje ale peisajului dambovitean! Si nu dau din condei prin ziare (cum au facut jurnalisti si jurnalizde locale ce s-au scolit in trustul de presa al controversatului personaj sus amintit, pe salarii de nimic – invoca ei – dar care le-au asigurat rampa de lansare catre selectia politica ce urma sa vina in presa damboviteana), si nu dau din gura pe la televiziuni, si nu sunt personaje politice , si sunt total independente in opinii de ceea ce inseamna Marius Tudor! Sunt simpli contopisti care n-au incercat niciodata sa deschida gura mai mult decat a trebuit!

De cand faptul ca-ti castigi o paine e sinonim cu “A, fraiere, tu esti omul lui cutare, pentru ca mama si sora ta lucreaza pentru el”? De cand dreptul la opinie al unui blogger, ce isi foloseste ochii si creierul si scrie in jurnalul sau online ceea ce crede despre mizeriile din Targoviste, e confundat cu o remuneratie in schimbul serviciilor prestate pe blogul sau, care in fond e al sau si n-ar trebui sa intereseze pe nimeni pentru cine scrie, de ce scrie si cum scrie!

Jumatate dintre voi, aia de-l mazgaliti acum si-l intoarceti ca pe un mic pe gratar, ati mancat o paine de la el atunci cand ati avut nevoie. Uscata cum a fost, ati inmuiat-o cu apa pana ati ajuns mari gazetari lingai! Cati dintre voi v-ati facut scolile superioare pe banii lui? Cati ati facut cursuri de tehnoredactor in trustul lui?! Cati ati invatat meserie acolo?! Ca sa primeasca ce acum?! Un mare “nimic” gazetaresc! Sunteti nedemni de a fi oameni!

E problema fiecaruia cat fura, de unde fura si cum fura … atat timp cat mai face ceva si pentru oamenii ce i-au dat sansa unei functii de conducere. Insa eu nu vad nimic.

Ca o sugestie pentru actualul primar. Sa dea o fuga pe la Piatra-Neamt sa vada ce-nseamna administratie. Sa vada ce-nseamna un sistem de parcari cu taxometru. Cu banii aia, Gheorghe Stefan a dezvoltat alte si alte parcari, si-a instalat alte taxometre. Dovada? E imposibil ca acolo, in centrul orasului, sau oriunde sa nu gasesti un loc de parcare. Frumos amenajat si frumos marcat! Nu haosul de la noi din Targoviste. Dar e prea greu … pentru nu stiu care consilier, pentru nu stiu care prefect, pentru nu stiu care primar, ca atunci cand se da jos din masina … sa bage hartia de 1 leu si sa-si ia bonul linistit. Pierdere de vreme!

Lamuriri si niste reguli de bun-simt

Marea mea bucurie e ca ma trezesc dimineata, scot capul pe geam, ma-mbrac adecvat vremii, ies afara … si scriu pe blogul meu ce vrea muschiul meu. Fara sa ma comande vreun baron local, fara sa ma comande Teodor Vasiliu, fara sa ma comande mama si sora-mea. Ca o adresa pentru comentatorii detectivi … nu mai veniti frate aici daca nu stiti a scrie romaneste! Nu vreau sa ajung la motto-ul Andressei: Scriu pentru ratoni, veverite, pisici si pentru ca imi place!

Nu sunt nici ziarist si nici bagat in politica (pentru ca de multe ori ce se intampla in Romania, este peste puterile mele de a intelege)!

Un anume Radu de la UE are niste nelamuriri. Ce ziceti nea Boriga?! Fripturistii au liber la comentarii!

Asa ca:

• Pe blogul meu intotdeauna am dreptate.
• Comentariile jignitoare la adresa mea se sterg.
• Comentariile cu alta viziune politica decat a mea se ignora.
• Nu fa pe desteptul/desteapta daca nu esti pregatit/a sa fii luat/a la misto (trademark de ce?).
• Nu-ti place ce citesti aici? Te ajut sa nu mai revii.
• Daca esti jurnalist targovistean, nu epata. Mai devreme sau mai tarziu o sa-mi dau seama cine esti, chiar daca te ascunzi sub un nickname.
• Daca vii sa-ti exprimi frustrarile aici si n-ai blog, fa-ti! Si scrie acolo cat te duce capul.
• Daca ai blog, esti liber sa-mi dai dreptul la replica pe “proprietatea ta” si nu a mea! risti sa fii “impuscat/a” verbal.
• Nu transmite celorlalti cititori mesaje despre care tu ai convingeri ca-s adevarate, dar nu le-ai probat.
• Regulile nu se aplica pe prietenii mei. Si ei, la fel ca si mine, au intotdeauna dreptate!

Pentru ca trebuiau scrise. Pentru ca de-acum incep sa apara nemancatii. Pentru ca am intotdeauna dreptate. O sa completez pe masura ce mai apar idioti!

S-a lansat un nou “produs” care ti-ar putea imbunatati castigurile din blog. Numele “produsului”? BaniPePost. Ca sa ai norocul sa ai parte si tu la feliile de tort (care nu e gata), tre’ sa ai un blog mizer si sa scrii un articol despre ei pe blogul tau mizer. Iata-l!

N-am gasit insa categoria “Sport”, pe care s-o bifeze cursorul meu. Dupa cum puteti observa, acest blog al meu incearca sa se indrepte, incet dar sigur catre un blog cu si despre evenimente sportive. Nu va speriati, vor fi si posturi personale. Si fiindca n-am gasit-o, m-am inscris doar ca sa vad despre ce e vorba … pentru ca bani prea multi n-or sa curga pentru mine de la BaniPePost.

P.S.: Revin mai pe seara, cu noutati de la Olimpiada. Doar ca am mers cam mult si mai am de mers. Un scurt itinerariu pana acum: Targoviste – Adjud – Bacau – Roman – Iasi – Roman – Bacau – Piatra Neamt – Bicaz – Cheile Bicazului- Lacul Rosu – Gheorghieni – Tusnad. Si drumul continua. Mai multe, zilele urmatoare. Cu poze evident.

P.S.: Imi cer scuze utilizatorilor de Firefox 2.0 si de Internet 7.x pentru highlight-ul pe comentariile mele pentru ca nu se vede cum trebuie. Recomand astfel utilizarea Mozilla Firefox 3.0 pentru o mai buna navigare, pana la remedierea problemei.