Prima dată la vreo săptămână după ce mi-am luat carnetul am încercat să scot maşina cu spatele din parcare. Pe o ploaie torenţială de nu vedeam nimic în retrovizoare mi-am luat inima în dinţi după câteva manevre nereuşite de a întoarce maşina, ca să o scot cu faţa. I-am luat puţin vopseaua Daciei unui vecin. Veche, antică şi de demult. Vopseaua a cedat nervos şi a scos la suprafaţă rugina. A mea, o ştersătură albă care a ieşit la poliş. Am plecat de la locul faptei pentru că mă grăbeam cu gândul să-l caut pe vecin seara. L-am găsit la o bere la ghereta din cartier şi i-am spus că eu sunt făptaşul. Toată fapta asta bună m-a costat 300 lei, o amendă de 60 de lei în 48 de ore şi 3 puncte penalizare. “Bulangiul” a vrut să mergem la Poliţie ca să-şi ia dovadă, iar eu n-am vrut să-i dau asigurarea pentru o nimica toată. Omul şi-a schimbat aripa şi gata.

A doua oară cu maşina de la firma pentru care lucram atunci. În ultima zi din pre-aviz. Nu a fost ceva premeditat, dar am vrut eu să fac o parcare ca la carte, am virat lung dreapta şi-am intrat într-un parapet de 60 cm înălţime. Am făcut-o praf pe partea cu pricina. Două zile pe la Poliţia din Găeşti, un avertisment şi mi-au tăiat vreo 30 de lei din salariu. Maşina avea CASCO.

Astăzi a fost, probabil, cea mai proastă zi a mea de condus prin Bucureşti. Mă gândeam aiurea la una alta. De când am plecat de acasă. Aşa-s eu mai gânditor. Mi-am pierdut simţul atenţiei de câteva ori şi la Victoriei, când să fac stânga spre Ştefan cel Mare era să iau în bot doi inşi. Încercam să-mi fac loc printre aia care veneau pe contrasens. Nu ştiu de ce, nu mă grăbeam nicăieri…pur şi simplu eram cufundat în propriile gânduri. Undeva mai sus, pe Ştefan cel Mare, m-au înjurat alţi doi şoferi. Schimbam benzile fără o asigurare adecvată în prealabil. Uneori, recunosc…NU-S UN ŞOFER BUN.

Nu mi-am pus niciodată întrebari despre ce gândesc basarabenii vis-a-vis de România. Nici măcar n-am avut curiozitatea să-mi întreb puţinii prieteni de peste Prut ce vor ei de fapt. Pentru că e simplu de intuit. Şi eu dacă aş trăi pe un pământ la graniţa dintre comunism şi capitalism m-aş uita şi-n stânga şi-n dreapta şi mi-aş dori pentru mine şi pentru ţara mea ce e mai bine. Şi eu aş vrea libertate de exprimare fără să-mi iau un pulan peste ceafă şi fără teama de a sta la răcoare. Şi eu aş vrea să nu mai fiu considerat egalul vecinului. Şi eu m-aş uita şi peste Prut şi peste Nistru şi aş alege să trăiesc ca aceia care o duc mai bine. Dacă altă modalitate pentru a deveni liber n-ar exista…şi eu m-aş confunda cu masele, aş da foc la parlament şi mi-aş lua picioare în stomac.

Vremurile s-au schimbat. Nimeni nu-şi mai doreşte uniri ca pe vremea lui Mihai Viteazu. Pe sistemul cu cât suntem mai mulţi, cu atât vom rezista mai mult. Din ce în ce mai multe regiuni îşi doresc autonomie. După autonomie doresc să devină state. Au trecut timpurile marilor imperii ai căror lideri se uitau pe hartă şi ziceau: «Anul ăsta vreau Ţara Românească!» şi noi o puneam repede de-o Unire.

Exemple sunt:

• Cehii şi slovacii au vrut separare deşi vorbesc aceeasi limbă.
• Iugoslavia din ‘89 arată astăzi aşa: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Macedonia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina şi mai nou Kosovo. Şi ei vorbesc aceeaşi limbă…ei nu mai vor unire?! Şi nu cred că suntem departe de formarea altor două state din Bosnia şi Herţegovina.

Ce-ar mai fi de spus despre uniri când Harghita şi Covasna au deja planuri în speranţa dobândirii unei viitoare autonomii?

Şi voiam să ajung la protestul de aseară din faţa Teatrului Naţional din Bucureşti şi la miserupiştii care consideră că e mai bun statul acasă întru respectul faţă de moldovenii care luptă pentru libertate. Nu! Nu e mai bun. Faptul că am fost acolo îmi conferă un avantaj: voi avea un lucru în plus de povestit copiilor mei faţă de tine, chiar dacă la Chişinău desfăşurările evenimentelor nu vor avea un final fericit.

N-am fost să strig până la a răguşi că vreau unire, pentru că nu-mi doresc asta! Am fost pentru a susţine ideea de libertate a unui pământ care ne-a aparţinut cândva.

Cum situaţia era şi aşa nasoală încă de acum 10 ani, weekend-ul trecut am constatat pe propriile amortizoare că lucurile au devenit mult prea naşpa. Singura ieşire care îţi aşterne un drum cât de cât acceptabil…este cea spre Bucureşti. Acceptabil înseamnă un drum pe două benzi până la Tărtăşeşti şi de acolo continuare pe patru benzi. Guvernarea PSD de până în 2004 a considerat că e suficient ca drumul pe patru benzi Bucureşti-Târgovişte să se oprească la Tărtăşeşti. Cine nu ştie de ce, să ridice două degeţele virtuale şi-am să-l lămuresc într-un comentariu.

Am preferat să scriu mai întâi despre normalitatea ideii ce-am dorit s-o aştern pe o pagină de blog, pentru că este singurul lucru bun…deci mai puţin de tastat.

Dacă ieşi din Târgovişte şi mergi spre Sinaia îţi recomand minima decenţă de a circula cu maxim 60 km/h. Asfaltul e parcă luat cu raşcheta şi e organizat de-aşa natură încât 10 km sunt circulabili, 20 off-road. Fâşiile se intercalează în felul ăsta cu o nesimţire demnă de ţara în care trăim. Nimănui nu-i pasă şi toţi ridică din umeri. Şoferii înjură şi-şi văd de drum. N-au ce face, e singurul drum care străbate Valea Ialomiţei.

Drama conducătorului auto târgoviştean începe abia atunci cand destinaţia sa este Ploieşti. Duminică am cercetat şi am simţit pe propria piele inutilitatea rovinetei. Drumul nu că e aproape necirculabil pentru maşinile care nu-s Dacii din ‘75, dar se apropie de starea în care era prin anii ‘40. Adică drum de tancuri. Şi cu mâna pe inimă spun că m-aş mai încumeta să merg pe-acolo doar la bordul unei amfibii. N-am făcut atâta slalom printre cratere nici în poligon printre jaloane când luam cursuri de şofat. Porţiunea Răzvad-Caragiale (distanţă de 8-10 minute pe un drum normal) se face în aproape 40 de minute. Asta dacă ţii la maşina ta.

Noroc că aici există o variantă. Comicitatea situaţiei este de Benny Hill. Pe variantă, acolo unde se termină judeţul Dâmboviţa, se termină şi calvarul gropilor. De unde începe judeţul Prahova, spre Floreşti, începe un drum asfaltat de curând, ca în palmă. Dacă te dai jos din maşină la graniţa judeţelor şi priveşti ca Moromete, o să constaţi cât de maro e România. Adică unii au putut să facă treabă, dar au fost băieţi deştepţi şi s-au oprit la timp. Ceilalţi s-au uitat ironic şi-au zis: «Dacă voi nu vreţi să mergeţi mai departe, atunci nici noi nu vrem!» Ca în bancul ăla când vin moldovenii la olteni cu un banner pe care scrie «Să ne sugeţi mădularul!», iar replica oltenilor este pe măsura «Şi noi vouă!»

Spre Găeşti, în drum spre autostrada Bucureşti-Piteşti ai de îndurat lucruri asemănătoare.

P.S.: Doar aşa m-am convins să nu mai plătesc rovineta. La ce bun?! Ca să-i ajute pe toţi şmecherii de România să-şi asfalteze satele natale?!

Trebuie să fie teribil de dureros pentru dragonii ăia care mânuiesc covrigul şi scuipă foc pe nări atunci când sunt traşi pe dreapta…sau mai bine zis: prinşi în fapt! Vă spun eu, cu poliţiştii români funcţionează sintagma «Capul plecat, sabia nu-l taie!» Maaaai aleeees atunci când ei au dreptate!

La aproape două săptămâni după ce Murphy mai avea un pic şi dădea în comă de la atât râs, sunt «nevoit» să sfărâm o oglindă de BMW. Eu Matiz. El BMW. Eu Matiz. El BMW. Oglinda mea n-a fost ştearsă niciodată la spălătorie, aşa cum a frecat-o agentul ala constatator în speranţa că va găsi un semn care să mă incrimineze. Norocul lui: sunt eu băiat de treabă. Mi-am recunoscut fapta de plictiseală, pentru că la noi acilea, pentru un asemenea accident uşor stai trei ore să te milogeşti de cineva să-ţi facă constatarea. Şi stau şi râd şi eu acum de ăla cu BMWu’. Nu i-o fi ruşine să se ducă la asigurare pentr-o carcasă şi-un braţ de oglindă?! Concluzia mea: Matizu’ e mai tare ca BMWu’. Ahahahaha!

Şi eu sunt mai «tare» în puncte de penalizare şi mai gol la buzunar…dar Poliţia Română mi-e «prietenă».

Murphy, dacă te prind, îţi rup picioarele! ))

E bune toate pana acilea! Intorc fituica si ma sperii. Na, initial citesti de pe ceva cele mai mari caractere si cele bolduite. Zbang! POLITIA COMUNITARA SECTOR 3! Deja hartia a inceput sa-mi capteze atentia si m-apuc sa lecturez. Citez:

Va avertizam ca ati ocupat/blocat abuziv un loc de parcare pentru care nu detineti autorizatie.

Conform HCL Sector 3 nr.119 din 24.11.2006 si a Regulamentului privind amenajarea, sistematizarea si administrarea parcarilor publice limitrofe blocurilor de locuit, art. 7, 9 si 11 ocuparea abuziva sau blocarea accesului in parcari de catre un detinator al unui vehicul fara autorizatie de parcarea, atrage rdicarea, transportul si depozitarea vehicului.

N-as vrea sa ma iau de amaratii aia de agenti comunitari care au semnat prostia de instiintare. Ei n-au nicio vina! Si-au facut treaba corect, au raspuns prompt sesizarii lui Onan Barbarul. Caci pe el am sa-l iau un pic la penis. Onanistule, care esti tu barbar, eu stiu ca un loc autorizat se marcheaza corespunzator cu vopsea. Se trece pe asfalt numarul masinii si numarul autorizatiei de parcare! Cu ce sunt eu vinovat ca tu esti mai comod si mai fudul ca altii?! Si te doare mana sa iei o pensula si sa desenezi cum probabil ar face si fiu-tau cu creta de 1 iunie!

Sa stii ca in parcarea aia sunt multe locuri autorizate … dar marcate corespunzator. Si sa stii ca stam in acelasi bloc (chiar daca nu-s trecut la intretinere ).  Si sa mai stii ca eu iau de bun un loc liber neinsemnat, pentru ca am ghinionul ca atunci cand plec cu masina sa fie 30 de locuri care-mi fac cu ochiul, iar cand ma intorc o belesc ca n-am unde sa mi-o pun (sa nu fiti perversi, voi astia care mai cititi). Si ca o culme a ironiei. Dupa ce ajung in casa, ies pe terasa sa fumez o tigara si se face curat printre masini … dar mie mi-e lene sa cobor sa-ti liberez tie, Onan Barbarule, locul tau autorizat la Primaria Sectorului 3. Pentru ca in alea 5 minute … mi-o ia altul inainte! Si sper c-ai inteles ca nu m-am pus abuziv acolo si ca n-a fost cu rea intentie (chiar daca Furia Rosie nu s-a miscat 3 zile)! Iti urez sa ti se blocheze ABS-ul la 180 km/h in fata unei rape! Si-am terminat.

Si acum informatie ca sa stiti si voi sa nu mai parcati abuziv pe locurile onanistilor:

Tarifele de ridicare, transport si depozitare pe care va trebui sa le achitati pentru eliberarea autovehicului sunt:

• ridicare = 200 RON
• transport = 200 RON
• depozitare = 150 RON/zi

Apai daca eram fraudulos si abuziv acolo, de ce pana mea nu mi-ati luat-o ma?! V-a fost mila de mine?!

Echipa tare de tot. Jumatate dintre noi a fosta prezenta pentru prima data … si desi am iesit la coada listei mereu, ne-am descurcat onorabil simtindu-ne bine si rupandu-i pe micuti! Nu-i usor deloc pentru ceilalti sa aiba adversari precum Moi, Ligia sau Dada. Daniel a prins miscarea repede si a rupt top 5 mereu. Aia cu state vechi (Bobby, Vlad si NaBelea) au tinut steagul sus … ca sa nu ne facem de ras! :d

Ce sa zic, m-am super distrat cu “Deer Hunter” si am scos cel mai mic punctaj! Sunt un incompetent la jocurile viitorului! Recomand calduros LaserMaxx pentru cateva ore de dat jos burtile, copanelele si volanasele! A fost super ciudat sa vad fete in fuste si pe tocuri accesand monstruosul si sangerosul camp de lupta.

Si-altadata, zic! Lista detaliata a celor prezenti o puteti parcurge la Irinelu’!

… ma fute o lene proaspat dezvirginata si stramta, sora mai mica a patru beri cu alcool, sora mijlocie a doi cheeseburgeri de la Spring Time, dintre care unul a fost batjocorit cu mustar in loc de maioneza si sora cea mare a doua Milka (plus bonus bomboane de peste Prut).

Sambata e ziua cand toate corporatistele isi obosesc fesele tasate timp de cinci zile pe scaune directoriale … si cand fotomodelele de duzina dau BUZZ pe messenger ca sa te-atentioneze ca sunt vii.

Si uite asa, din cauza lor, lenea ma face sa ma simt bine. Orgasmic, nu?

P.S.: In aste conditii de relax, s-a gasit o minte creata sa ma invite la un film. Radiez de fericire. Ma simt ca Sfantul Bautor de Bere in zi de sarbatoare. Hai La Multi Ani Mihailor, Mihaelelor, Gabrielilor si Gabrielelor. Film sa fie!

Cand sunt in Bucuresti nu servesc stiri la TV. Doua blonde inghetate imi luasera telefonul cu asalt. “Unde esti?!” “Mai vii?!” “Ne-ai dat teapa?!” De fapt, in momentele cand ma grabesc tare de tot … gasesc cele mai neortodoxe “scurtaturi”. Nu de putine ori mi s-a intamplat s-ajung de la Eroilor in Militari prin Drumul Taberei!

Duminica a fost diferit. Neamul de piosi despre care Arhi scria s-a adunat la Patriarhie. Sa pupe moastele Sfantului Dumitru. Inteleg nene! N-au incaput toti pe deal acolo. Dar de ce sa blochezi si traficul?! Multi mergeau pe strada impanzita de masini ca la ei in fata blocului. Niste nesimtiti! Daca-i claxonai ca nu cumva sa dai peste ei … iti mai dadeau si-o flegma pe masina.

In fine. Mi-am dat seama ca am nevoie de un GPS de la Fujitsu. Sa ma ghideze prin Bucuresti pe “extra-scurtaturi”. Ca am inteles ca exista. Si ca sunt la moda. Pentru ca scurtaturile le-au invatat toti. 

Aleluia. Am ridicat de la Mihalache doua blonde aproape in soc termic si-am intins-o, injurand piosi, spre casa!

Am scris si eu ceva despre Ceainaria cu sala de lectura a Teatrului Act din Bucuresti. Va invit sa gustati un pic din aerul localului. Va promit ca n-o sa va intoxicati!

Ce-am mai gasit pe la alte standuri:

Girls:

Si ce era p-afara:

Alte poze gasiti aici.