Hattrick.org, as in prima pasiune…descoperit întâmplător acum 6 ani într-o sală de net din Braşov, pe când mă uitam, captivat, în monitorul unui tip de lângă mine.

TheCrims.com, as in MMORPG-ul care mi-a mâncat doi-trei ani din viaţă şi m-a impresionat la maxim prin multitudinea de formule, de features şi prin faptul că mi-a pus creierul la contribuţie mai mult decât orice alt joc online.

Erepublik.com, un joc mişto pe care nu l-am testat foarte mult. Am mişcat cursorul pe-acolo vreo 6 luni, dar fără prea multă implicare, ţinând cont ca eram prins şi fascinat de TheCrims la vremea respectivă.

Ăsta ar fi un top 3 personal al jocurilor online.

Comunitatea creşte, dar şi distruge un joc online

Asta e ca şi cum aş spune că 1+1=2, dar începând a juca un MMORPG încă din varianta alfa si continuând aproape patru ani în public version, am trecut prin toate etapele de dezvoltare ale unui astfel de joc şi sunt în măsură să demonstrez că în domeniul ăsta 1+1 nu fac întodeauna 2.

Ca dezvoltator, ideea şi scenariul îţi aduc în proporţie de 50% succesul de mai târziu. Ideea şi scenariul aduc useri noi. Restul depinde de features-urile cu care reuşeşti sa îţi ţii conectaţi oamenii pe site. Să-i faci să revină in fiecare zi! Depinde de modul cum sunt implementate features-urile, astfel încât să ai cât mai puţine buguri, şi depinde de felul în care sunt aduse chestiile noi, astfel încât userii pe care i-ai pescuit deja să nu se plictisească. Şi poate cel mai important factor al dezvoltării este nivelul de dependenţă creat şi impactul acestuia asupra comunităţii. (Stilul underground sau un manager de fotbal vor genera garantat dependenţă)

Un scenariu bine pus în cod şi un design plăcut măresc rapid numărul userilor înregistraţi. Comunitatea creşte piramidal pe principiul din gură în gură. Dacă este şi un joc care implică interacţiune între useri întru formarea propriei colectivităţi, cu atât mai bine, pentru că eu voi avea nevoie la un moment dat să-mi aduc prietenii alături de mine. Să-mi creez propria-mi comunitate. La rândul lor, prietenii mei vor avea nevoie de prietenii lor şi aşa mai departe.

De-acum înainte, dezvoltatorul trebuie să asigure o desfăşurare cât mai bună a competiţiei. Iar marea problemă a comunitaţilor MMORPG este că întotdeauna numărul celor care vor exploata buguri va fi infinit mai mare decât al celor care le vor raporta. Şi e aproape imposibil să creezi o versiune stabilă in primii trei ani de existenţă. Astfel, membrii comunităţii se împart în buni şi răi. De obicei bunii vor primi poziţii în structura organizatorică a jocului, iar răii vor fi pe poziţii cât mai înalte în statistici. Scopul celor buni va fi să-i prindă pe cei răi.

Un MMORPG bazat pe acţiuni repetitive va atrage şi useri tentaţi să folosească scripturi externe ce le vor aduce beneficii in joc. Imaginaţia mai multor oameni (comunitatea) are efecte catastrofale, uneori, asupra desfăşurării evenimentelor.

Evoluţia comunităţilor MMORPG-urilor este ca în economie. Boom şi recesiune. Cu cât numărul scandalurilor între membrii este mai numeros pe panta creşterii, cu atât recesiunea va fi mai dureroasă şi cu repercursiuni pe panta viitoarei creşteri. Exemplul 1 şi 2.

Cum manipulezi o comunitate MMORPG

Sunt două părţile care pot manipula o comunitate MMORPG. Membrii staff-ului jocului şi userii care ajung să aiba putere de decizie asupra evenimentelor ce se vor petrece in joc. De obicei, puterea userilor e mai mare decât cea a staff-ului.

Un user care ajunge să cunoască jocul, un user care are performanţe câştigă uşor simpatia maselor, prin prisma faptului că poate garanta beneficii. Cel care va da mai departe către alţi useri din cunoştinţele sale, cel care va spune tips and tricks-uri şi altora şi cel care va juca nu numai pentru el, dar şi pentru alţii… va ajunge cu siguranţă un user cu o putere infinit mai mare decât a unui membru al staff-ului.

Cu siguranţă îşi va atrage şi antipatii, pentru că o comunitate e formată din mai multe comunităţi adverse.

Spre amuzament, eu am reuşit să-mi formez propria-mi comunitate în toţi anii aştia, care nu e mică deloc şi am primit ameninţări cu bătaia, am fost apreciat, am prieteni care mi-au spus: «Frate, am fost la o petrecere şi din vorbă in vorbă am ajuns să spun de shobo şi am fost întrebat “Care shobo? Ăla care joacă jocul cutare?! Păi zi-i, frate, să mă înveţe şi pe mine să fac aia, să fac ailalta!”» Şi tot aşa, am reuşit să atrag oameni spre social news sites gen Digg pentru a-mi urmări propriile scopuri.

Poate cu o proximă ocazie o să scriu şi despre cum câştigă bani MMORPG-urile.

N-o sa ma apuc sa scriu ce s-a intamplat acolo. S-a intamplat bine si punct. Si n-as putea scrie  despre asta mai bine decat ar face-o altii. Doar ce mi-a placut.

Au fost doua prezentari faine. Mi-au placut asocierile si comparatiile lui Petreanu, iar Bobby ne-a aratat directia incotro se indreapta blogosfera … si un olandez tenace ne-a prezentat succesul sau, succes ce are la baza lipsa educarii omului in aproape orice domeniu. A facut bani explicand altora cum se foloseste bancomatul (btw, 80% dintre romani nu stiu sa-l utilizeze, nici chiar aia de-l smulg cu tractorul si care scot banii cu aparatul de sudura), invatandu-i pe altii cum sa foloseasca o telecomanda universala … si alte minunatii.

In pauze mi-a facut placere sa-l cunosc (mai indeaproape decat pe blogul sau) pe Chinezu, morosan de morosan, pescar inrait si iubitor de rugby. Si cica nici cu tenisul de masa nu e mai prejos. Sa vedem, sa vedem. Mi-a facut placere sa-l cunosc si personal pe Blogatu. Gasiti un filmulet funny cu el aici. Din pasiune pentru blogging, omul n-a dormit decat o ora ca sa fie prezent la Webstock. Ceea ce e de apreciat. Mi-am expus supararea vis-a-vis de radiolynx.ro, lui Alex Ciochia, dar se pare ca mi-a facut o surpriza frumoasa . O mica lovitura de piar.

Asa, cat despre workshop-uri … ce pot sa spun, Razvan Serbu si banipepost.com nu sunt nici pe departe aproape de realitatea pe care dumnealui insusi ne-a prezentat-o acolo. Am scris, insa, primul post platit pentru bpp. Mi-as dori totusi ceva imbunatatiri la contractarea ofertelor si sanse egale tuturor bloggerilor. Adica sa nu se mearga pe ideea primul venit, primul servit! Totusi ii urez succes, iar tot ce ne-a spus astazi sa se adevereasca … nu de alta, dar daca ar fi asa, probabil la anul or sa fie cativa bloggeri bine platiti!

In alta pauza am vorbit cu Razvan Girmacea, vizibil dezamagit ca nimeni din juriu n-a testat fav20 asa cum ar fi trebuit, proiectul sau fiind unul user based, iar cei ce-au facut jurizarea “au uitat” probabil sa inregistreze macar un user. L-am sustinut, n-am avut tricoul … dar promit sa vina o poza cu el. Proiectul sau a luat totusi premiul al II-lea la categoria Utility. Il felicit si aici, desi am facut-o si la fata locului. Mi-a facut placere sa-l revad pe Dan Dumitrescu, pe care-l “suspectez” ca ar incuraja bloggerii sa poarte tricouri cu mesaje ecologice (ceea ce nu e un lucru deloc rau).

Din al doilea workshop am cazut de acord cu INconstantIN ca prezentarea lui Adrian Cristea a fost una interesanta. Veti gasi, probabil, mai multe detalii despre … chiar pe blogul sau.

Mi-a parut rau ca n-am socializat cu nenea Cabral (era asaltalt de fane), mi-a parut rau ca nu i-am revazut pe Ahilosu si pe Gogu, dar poate cu alta ocazie. Tarziu, inainte de gala … a aparut si Bogdan Gavrila. Am discutat despre bizonii din trafic, despre gsp.ro si despre faptul ca filmuletul ala pron cu Anna Birchall a dus CanCan pentru o zi, inaintea gesepe-ului in trafic.ro (durere mare! ) Am mai cunoscut si pe altii, insa la cat de multi au fost … n-o sa fac un “meniu”!

Cine si ce a castigat, veti gasi in curand aici. ASTA IN CAZUL IN CARE N-O SA GASITI INAINTE PE BLOGURI (un subiect fain, abordat astazi)!

Un eveniment marca Manafu and Evensys organizat ca la carte. Vreo 30 de reactii de cand s-a terminat si pana la ora la care scriu eu. Ceea ce spune totul despre organizare. Ah, si destule fete frumoase!

Maine si poze!

Cine a vazut ieri meciul de baschet China – SUA de la Olimpiada … stie despre ce vorbesc. M-a impresionat reactia spectatorilor. Chiar daca vedeta chinezilor Yao Ming n-a jucat nimic, de fiecare data cand parasea terenul, sala gemea si-l gratula cu zeci de batai de palme. Si parca pentru a-l impulsiona, antrenorul lituanian al chinezilor il scotea de pe teren special pentru asta. In sfertul al doilea l-a schimbat cu 7 secunde inainte de final si desi marcase vreo 5 puncte, dintre care 4 din aruncari libere, publicul a sarit in picioare in urale.

Cum e noi?

Mai tineti minte reactia suporterilor romani dupa EURO 2008? Injuraturi, picioare-n gard, nimeni n-a jucat nimic, se cauta si-acum, dupa 2 luni, vinovatii. Mircea Sandu n-a scapat nici la Jocurile Olimpice de intrebarile incomode despre viitorul nationalei. Victor Piturca are talentul de-a scormoni cu batul in rahat, lansand afirmatii la adresa lui Mutu. Ca daca nu-l lasa in SUA sa-si vada copilul, pleca el de unul singur, ca n-a fost in cea mai buna forma si daca ar fi fost, alta ar fi fost soarta noastra. I-am pus la zid pe Nicolita, Cocis si altii pentru prestatiile lor … in loc sa-i aplaudam ca au ajuns la EURO cand putini ne dadeau sanse. Si ca au facut doua meciuri bune si unul prost.

Bine! Acum multi o sa ziceti: “Stai frate, China a jucat cu SUA! Yao Ming singur in fata lui Kobe Bryant, Lebron James si Jason Kidd!” Pai da! Dar Romania n-a jucat in grupa cu Italia (campioana mondiala), Franta (vicecampioana mondiala) si Olanda?

Cum e altii?

Acum ma uit la meciul de handbal al fetelor noastre! Va dati seama, China n-a primit o sansa pe hartie, d-apoi in teren, dar la scorul de 4-0 pentru noi, reactia tribunelor la primul gol al asiaticelor … a fost de parca meciul s-ar fi terminat si ele ar fi castigat. Probabil d-aia au fost o natie de castigatori mereu si probabil d-aia noi, romanii, am fost o natie care ne-am aparat si n-am stiut sa ne folosim de succese ca sa generam alte succese. Noi nu stim sa ne bucuram cum se bucura invingatorii, indiferent ca suntem primii, indiferent ca suntem ultimii!

Cum e noi?

Noi ne punem sportivii la zid la primul insucces, noi n-avem rabdarea necesara de-a construi victoria. Inteleg ca traim in secolul vitezei … si suntem avizi dupa gloria imediata, dar sa ne lasam sportivii sa munceasca.

Ca un exemplu: Nu cred ca a ajuns cineva director dupa primul interviu. S-a angajat pe 500 roni, a avansat muncind si-n doi-trei ani a ajuns la 3000 roni (pentru ca daca-ti dai silinta, esti apreciat) … si poate in urmatorii 5 ani va ajunge om cu putere de decizie! As fi vrut sa dau un exemplu blogheristic, dar ar fi sarit rechinii iubitori de ceafa de porc cu ironiile lor nejustificate!

Premii pentru comentatorii de top:

Premiul I : 20 USD, transferati de pe contul meu de MoneyBookers in contul tau (sper c-ai inteles ce-am scris mai sus).

Premiul II: 10 USD, transferati prin aceeasi metoda.

Premiul III: Un banner (format 125×125) timp de 2 luni la mine pe blog. Daca n-ai blog, poti alege optiunea 5 $ prin MoneyBookers sau sa scrii un post pe www.mariustudor.com

Premiu special pentru cea mai activa COMENTATOARE: O cina cu mine la unul dintre restaurantele din Bucuresti (pe care o platesc eu bineinteles).

REGULI:

Regulile sunt simple de tot:

1. Concursul va incepe pe 22 iulie, atunci cand voi reseta si counter-ul din sidebar si se va termina pe 21 august la ora 23.59.
2. Comentariile monosilabice gen: “:))”, “Tare”, “Foarte misto”, etc vor fi sterse.
3. Pe toata durata concursului trebuie sa folosesti acelasi nume si aceeasi adresa de e-mail.
4. Nu incerca sa castigi de unul singur toate premiile, Marius Tudor va verifica adrese de e-mail si eventualele proxy-uri folosite la final de concurs!
5. Eventual, anunta participarea lasand un comentariu la acest post.
6. Comenteaza cat mai mult !

Fair enough?! Cu acestea fiind spuse va astept la comentarii incepand cu 22 iulie!