Pe vremea cand devastam curtile oamenilor de prin jurul cartierului, cu gasca, in timpul vacantelor de vara, dupa tot felul de poame, astazi scumpe in draci in pietele Romaniei … nu stiam zicala sus scrisa. Noi rupeam crengi, mancam ca hotii pe furis, in cateva simple cuvinte, nu ne interesau niciodata fructele cumparate de ai nostri din piata. Tot mai bune erau alea furate. Pentru ca te infruptai direct din pom, uitandu-te stanga-dreapta sa n-apara “propietaru’”, cu un gol in stomac de-ti largea pofta si mai mult.

Cea mai tare intamplare de gen, a trait-o un amic … prins in fapt, la miez de noapte si rugat sa-si justifice actul de insusire si ingurgitare a minunatelor cirese de mai, iunie (dracu’ mai stie). Speriat de bombe nucleare si venindu-i in minte doar palmele peste ceafa si picioarele-n cur ce urmau sa vina … mintea si vocea lui tremuranda l-au indemnat sa zica: “Aaaa, mi-a sarit cheia-n cires … m-am urcat dupa ea si n-am mai putut sa cobor!” Raspunsul l-a infuriat si mai tare pe “propietar” si tot ce mai tine minte de-atunci (cica frica iti taie ratiunea) e ca n-a scapat chiar ieftin! Insa raspunsul asta ne distreaza, pe noi astia din cartier, de vreo 13-14 ani!

In vremea aia, de ciuda ca toate casele care aveau cel putin un pom fructifer in curte se baricadasera cu garduri de sarma ghimpata, am decis ca tre’ sa am un cires al meu. Am scos afara un pumn de samburi, am facut o mica groapa in fata blocului, am aruncat samburii, am dat cu apa vreme de vreo luna … si-am asteptat.

Am inceput scoala primara, am trecut la gimnaziu si mare mi-a fost mirarea ca la vreo 5 ani de la “isprava” mea … sa rasara un tanar si falnic cires. Cum l-am vazut, m-am bucurat si mai dai cu apa. Apa multa sa creasca, sa faca cirese si sa nu mai fiu nevoit “sa-mi risc viata” prin curtile oamenilor de buna credinta.

Cum credeti ca arata acum minunatul cires?!

Cam asa … si ma simt mandru! Eu am mancat prima cireasa din el (chiar daca era verde), eu m-am catarat prima data in el, atunci cand a prins “brate tinere”, eu am fost primul care a aruncat cu o oala de apa rece pe pustii care-l vandalizau. Pentru ca eu l-am plantat. Dane, merit un premiu ?!

In concluzie: Am plantat un pom si o sa scriu o carte. Mai ramane sa fac un copil. Cine se baga?

Trecand peste asta. Masina ajuta intr-adevar mediul! Intrebarile celor prezenti, din ce am incercat eu sa-mi dau seama, au avut ca tenta tocmai lucrul asta: “Cu cat ajuta mediul inconjurator masina asta fata de altele?!” Raspunsurile reprezentantilor Toyota nu m-au convins. Exista multe alte alternative de a convinge omul sa protejeze mediu! La nivel de transport! De ce n-ar incerca cei de la Toyota sa ma convinga sa merg cu bicicleta? Just kidding!

Intalnirea a avut loc incepand cu ora 18.00, pe terasa Green Hours si a fost moderata de Manafu si Dragos Bucurenci de la Mai Mult Verde! De palavragit, am palavragit cu Ahilosu (cel mai mult pe drumul spre intoarcere) si cu Vlad Bogos, stand direct in primul rand. L-am cunoscut pe Dan Dumitrescu, fost candidat la primaria capitalei din partea Partidului Ecologist, am schimbat doua vorbe si cu Bobby, iar in rest, printre cei prezenti si cunoscuti oarecum mie: cabral, Piticu, Alex Ciochia de la radiolynx, INconstantIN, Nihasa, Jen, Scarlatescu si Buddha! Restul figurilor mi-au fost mai mult sau mai putin necunoscute, dar nu-i bai ii invatam pe nume: Dragos Dehelean, Corina Murafa, Adrian Ciubotaru, Marius Balaci (el mi-a aratat cu se porneste cu adevarat Prius-ul, deh consultanta!), Sorin Tudor, Phoebs.

Restul pozelor le gasiti la INconstantIN.