Ma uitam aseara pe siteul Marca. Meciul din Ghencea a fost consemnat doar sub forma de cronica. Criticile asupra jocului,  alinierii 11-lui de start sau schimbarilor facute de antrenorul Sevillei au venit doar de la suporteri, in comentarii. Se intreba de ce n-a jucat titular Capel sau ce s-a intamplat in ultima saptamana cand, din statutul de aproape calificata de pe primul loc, dupa meciul de aseara, brusc, situatia s-a schimbat pentru ei. Sa nu mai spun ca pe prima pagina a editiei tiparite de astazi apare Cristiano Ronaldo clarificand situatia starii sale fizice. Doar victoria Barcelonei asupra trupei lui Mourinho a contat si e mentionata in front page.

Dupa autogolul lui Dragutinovici am avut certitudinea ca Sevilla joaca la 1-0 pentru Unirea. Sunt deja calificati si primesc acasa, etapa urmatoare, pe Glasgow Rangers. Nu m-a mirat deloc jocul prestat de spanioli, intr-o contradictie totala cu ce s-a intamplat in tur si cu ce au jucat in primele patru meciuri. Deja e cert. Performanta Unirii Urziceni, aceea de a acumula 8 puncte in grupele competitiei supreme a fotbalului mondial la nivel de cluburi, depaseste semifinala de Cupa UEFA a Stelei si depaseste prezentele aproape de umplutura si lamentabile ale celorlalte echipe romanesti care au ajuns pana aici.

Nu contest faptul ca fara Steaua, Rapid, Dinamo, CFR Cluj si nu in ultimul rand fara…FC Timisoara, cea care a cedat, in opinia mea fara lupta, cele trei puncte decisive in balanta titlului sezonul trecut, aceste 8 puncte ar fi insemnat o minciuna. Nu contest ca hazardul n-a avut partea lui de vina. Nu spun ca trebuie sa ne imbatam cu apa rece si nu in ultimul rand nu contest suportul stelistilor veniti in numar mare la stadion pentru a incuraja si a asista la cea mai mare performanta a fotbalului nostru de club de dupa decembrie ’89.

Deja as putea incepe sa visez frumos: putem face mai mult decat o simpla prezenta in Champions League. Unirea poate crea fara-precedentul: calificarea in optimi. Ce inseamna asta pe timp de criza economica si fotbalistica pentru tara noastra? Pai inca 10 milioane de euro aduse in tara. Pai o primavara europeana in Champions League. Pai un vis frumos din care sper sa nu se trezeasca brusc, ca dupa un cosmar, Varga, Maftei, Brandan si compania dupa noaptea de 9 decembrie 2009, noapte ce ar putea deveni una de referinta, ani buni, pentru fotbalul nostru.

Succes baieti!

]]> http://www.mariustudor.com/2009/11/ceea-ce-steaua-n-a-reusit-in-13-ani-a-reusit-unirea-in-450-de-minute.html/feed 1 http://www.mariustudor.com/2009/03/pentru-noi-ar-trebui-sa-existe-campionatul-mercenarilor.html http://www.mariustudor.com/2009/03/pentru-noi-ar-trebui-sa-existe-campionatul-mercenarilor.html#comments Sun, 29 Mar 2009 21:45:42 +0000 Marius http://www.mariustudor.com/?p=1043 Chivu nu vine printre tricolori. Ca să nu se facă de râs sau ca să nu fie părtaş la ruşinea naţională. Se dă accidentat şi doarme liniştit.

Rădoi vine, dar eu ştiu că un campionat mai puternic unde eşti plătit mai prost e mai bun decât un campionat despre care s-a auzit doar în lumea a treia a fotbalului, dar unde eşti plătit regeşte. Se numeşte totuşi evoluţie. Financiară.

Mutu vine la naţională doar pentru că are datorii. Nu morale!

Raţ şi Contra sunt favoriţii lui Piţurcă. Îmi aduc aminte cum Mircea Lucescu era cât p-aci să-l strângă de gât pe primul şi cum al doilea a uitat că centrările se dau pe sus şi pe atacant. Ei vin ca să mănânce o pâine.

Tamaş, Cociş şi Lobonţ vin la naţională pentru că apar la TV. Astfel, gelul din păr si rujul de pe buze dau bine la milioanele de piţipoance ce sparg seminţe şi beau bere la terasă, înfăşurate în fularele roşu-galben-albastre. Momentele de glorie ale lui Tamaş sunt cadrele (prim-planurile) realizate de carul Antenei 1.

Piţurcă promovează jucătorii ai căror finanţatori împart ciolanul cu el. Pe principiul cacialma!

Ca să-mi parafrazez părintele, n-o să mai avem fotbal până nu pleacă hoţii de la federaţie. Sau până când ambiţia nu va fi cuvânt de lege printre convocaţi.

N-am văzut meciul, am avut de muncă la o ladă cu bere Ciucaş. Şi n-am pierdut nimic. Şi nu-mi pare rău. Pentru noi ar trebui să existe Campionatul “Mercenarilor”!

M-am nascut in Targoviste. Mi-a placut in Targoviste. Tata mi-a insuflat pasiunea pentru sport. De orice fel. Desi a pus mai presus de asta cartea. Ar fi vrut sa fac si sport, dar sa nu-mi neglijez temele. Lucru aproape imposibil. Intr-un tarziu mi-am ales calea, iar sportul a intrat pe planul secund. Ocazional mai lovesc o minge de fotbal, mai arunc la un cos de baschet sau mai ridic o racheta de tenis.

Orasul meu a trait pentru fotbal si suspina dupa vremurile apuse in care Nicolae Dobrin umplea stadionul la inceputul anilor ’80. Tata, de cate ori isi mai primeste cate un invitat la un pahar de vin, nu uita niciodata sa aduca in discutie asta. Pentru ca mereu se vorbeste despre fotbal.

Ma simt norocos printre ai mei contarani, pentru ca am prins scurta aventura postdecembrista a unei echipe de provincie in Liga I. Eram inca in scoala primara la inceputul de drum al Chindiei. Undeva prin Liga a III-a, Silviu Dumitrescu strangea o mana de baieti tineri si flamanzi de afirmare si de glorie, din dorinta de a face performanta si de a aduce din nou zambetul pe fetele targovistenilor. Un drum ce a inceput surprinzator de frumos, presarat numai cu victorii si incununat de promovarea in Liga secunda. Chindia sfaramase aproape tot.

O data cu accederea in esalonul II, investitorii si-au aruncat ochii spre potentialele talente nascute peste noapte in vechea Cetate de scaun. Usor, usor, pe masura investitiilor au venit si rezultatele. Chindia a defilat anul urmator surclasandu-si toti adversarii. Parca si acum, imaginile zilei la sfarsitul careia se va consfinti accesul Targovistei in liga de elita a Romaniei mi se succed cu repeziciune prin fata ochilor. Un meci cu Dacia Unirea Braila. Oamenii din imprejurimile orasului stiau cu totii despre marele eveniment. Tin minte cum eu si pustanii de varsta mea pregateam stegulete, fluiere si mesaje de incurajare. Am si scris chiar, cu vopsea alba, pe terasa unui bloc vecin, mare, vizibil: Chindia ’96. Dovada exista la  13 ani distanta. Accesul liber la stadion. Un stadion cu o capacitate, la vremea respectiva, de 18000 de locuri. “Municipalul” fierbea cu doua ore inainte de primul fluier al partidei. Imaginati-va o potcoava ce poate strange doar aia 18000 de oameni, luata cu asalat de 30000 de suflete. Jumatatea de ora dinaintea orei 11, ora matineului, a fost un calvar. Gemete, urlete, strigate de incurajare, un rosu-albastru de nedescris si plutele, ruinele din preajma stadionului, turnul Chindiei luate cu asalat de oameni ce n-au avut norocul sa mai incapa in potcoava. Fluierul de start si multimea gata sa erupa au inmuiat picioarele brailenilor. Un scurt 3-0, cu Sica Bardes marcatorul unei duble si devenit eroul si idolul unui oras intreg. Da! Baietii nostri reusisera. Au primit in schimbul performantei lor cate o Dacie 1310 de caciula si ceva banuti. Ne pregateam de Divizia A. Insa tricourile aruncate la final au ajuns pana la 50 km distanta de oras, primarii localitatilor gasind loc pentru ele intr-un fel de Hall of fame.

Ne pregateam bine. Se contura o galerie, se stabilea pozitionarea ei la meciuri, se construiau vestiare moderne pentru vremea respectiva, se ingrijea stadionul, sa faceau planuri. Existau intalniri si conferinte ale membrilor de galerie. Se stabileau ordine. Cine face confetti, cine scrie bannere, cine face steaguri, cine cat cotizeaza, cum se vor face legitimatiile si mai presus de toate cantecele pentru echipa.

Eram extaziat. Divizia A incepea fix de ziua mea, pe 18 iulie. In prima etapa ne vizita Ceahlaul lui Pinalti. Abia asteptam.

Nesansa m-a imbolnavit subit de-o laringita ce-a necesitat internare chiar pe 17 iulie. Am fost mahnit, dar bucuros ca ma voi face bine. L-am rugat pe tata sa-mi aduca un radio si l-am rugat sa nu uite sa-mi procure programul meciului. Da, foaia aia A4 facuta pe jumatate si tiparita neordonat, pe care scria mare Chindia Targoviste – Ceahlaul Piatra Neamt. Am trait cu eroii copilariei mele prin glasul inegalabilului Ilie Dobre. Am trait emotiile primului meci de Divizia A care a contat cu adevarat pentru mine. Si am castigat. I-am doborat pe plaiesi, chiar daca dintr-un penalty in minutul 88 transformat de Cristi Balasa. Am primit si programul promis. Inca il mai am, alaturi de multe altele. Iscalit cu autografele celor ce m-au bucurat: Sica Bardes, Laurentiu Reghencampf, Cristi Balasa, Bogdan Lita, Cristi Igescu, Cristi Termure, Remus Galmencea, Razvan Tobosaru si multi altii.

Urmatorul meci de-acasa nu l-am pierdut. Venea Rapidul din Giulesti, pe care-l vazusem doar la televizor. Stadion arhiplin. Am stat undeva in peluza. Sica Bardes i-a zdrobit, a facut ce-a vrut din ei, iar scorul de 1-0 a fost atat de fals, pe masura ocaziilor avute.

Targovistea devenea un nume, din nou, pe harta fotbalului romanesc. Toate echipele care urmau sa vina aici se temeau, isi faceau calcule … si plecau infrante. Chindia nu mai pierduse de trei ani acasa. Si nu numai ca nu pierduse, dar nu facuse nici macar un egal. A urmat o serie frumoasa de meciuri, cu o victorie la Bistrita. Dupa 10 etape, aveam echipa pe locul 3. 21 de puncte.

A urmat insa declinul. Moartea tragica a doua dintre marile sperante ale fotbalului romanesc, Bogdan Lita si Cristian Igescu (probabil multi n-au auzit de ei, dar erau sperante intr-adevar, tineri si frumosi) a zdrobit inimile noastre. Efectele tragicului accident auto s-au resimtit si in teren, desi pana la sfaristul turului reusisem sa facem fata si Stelei (0-1) si lui Dinamo (1-1, un meci despre care Remus Galmencea povestea aseara ca trebuiau sa-l piarda, ca se pregatise un blat iar golul inscris tocmai de el dintr-un 11 m care a avut drept consecinta o plasa rupta si a fost motivat de cateva cuvinte aruncate cu superioritate de Florin Prunea: “Pustiule, stii ca trebuie sa ratezi!”).

Echipa n-a mai adunat puncte si abia s-a salvat de la retrogradare. Urma un an cu adevarat greu. Printre achizitii, alta stea “cazuta” de pe “albastrul” fotbalului romanesc. Catalin Haldan.

Asocierile cu alte echipe de Liga I, au scrijelit pe fruntea echipei targovistene, numele greu de satelit al granzilor. Cinci-sase jucatori au plecat pentru bani mai multi la FC Arges, Reghe s-a dus la Steaua pentru un viitor mai stralucit … si astfel sperantele noastre pentru inca un an de Divizia A paleau incet. Chindia n-a mai facut mare lucru, a contat totusi pana in ultima etapa, unde o infrangere rusinoasa la Timisoara si un blat mizer facut la Suceava de Dinamo ne-a retrogradat de unde veniseram cu mare tam-tam in urma cu doi ani.

Amintirile si regretele zilelor de atunci inca mai “deranjeaza” gandurile melancolicilor suporteri de sub turn. Dovada ca invitatii emisiunii au povestit cu atata placere si cu atata patos intamplari frumoase din acea perioada.

Ajungem. Peluza goala. O cutie de nectar in brate, pe care domnii jandarmi m-au incurajat s-o decapitez. S-o las fara dop. Adevarul e ca as fi putut frange cateva tample de fotbalisti puturosi cu mica bucata de plastic verde. Doua pungi de seminte si intrebarea: “Unde ne asezam?!” Cativa cerberi ai galeriei dinamoviste ne incurajeaza nostim: “Nu prea aveti unde! Locurile sunt rezervate!” La cum batea vantul si la nivelul popularitatii echipei printre suporteri, m-asteptam sa ne strangem maxim 500 de insi.

Spargand seminte si iritandu-mi varful limbii constat cu mirare afluenta de femei ce rupea parca portile stadionului. Una dupa alta. Doua bune, una naspa. Trei slabute, doua grase. Femei in galerie?! Ce naiba…e 1 martie. Insotite de prietenii lor ultrasi, si-au primit cel mai ieftin cadou de martisor. Intrare moca pe stadion si multe, dar multe cuvinte frumoase declarate din dragoste adversarilor. Singurul lucru comun al celor doua microevenimente…culorile alb si rosu. O peluza martisor declara iubire eterna tuturor femeilor prezente. “Muie Steaua! Muie Steaua!” “Baga-mi-as pula-n ma-ta Piturca!” si pleiada de invective de amor a continuat ca un mare cadou de martisor.

Pizdele sareau in ritm cu peluza. Pizdele radeau, chicoteau si citeam pe fetele lor urme de fericire. Isi primeau cel mai minunat cadou de 1 martie. Doua mai rasarite se intrebau mirate una pe cealalta: “Auzi, fata, ce striga astia?!” E clar ca se asteptau ca ultrasii sa le arate afectiunea in alt mod.

Niculescu a fost schimbat. Galeria i-a cerut sa vina sa-si faca salutul. Am urmarit cateva fete frumusele, ingrijite si cu fulare la gat urland din rarunchi: “Nico, vino-ncoa, sa dam muie lu’ Steaua! Nico, vino-ncoa, sa dam muie lu’ Steaua!”

La finalul meciului am inteles totul! Voi?!

Aberatii?! Pai la un momentdat prin tribunele fostului Parc Lescure, un ultras bordelez flutura cu drag si spor steagul Jamaicai. Unul dintre comentatori exclama: “Iata, in tribune, se flutura si steaguri braziliene!” Si incepe sa ne explice, noua, necunoscatorilor … de ce! Pentru ca Bordeaux are cativa brazilieni super-iubiti in echipa. Pentru ca orice echipa mare, care se respecta, trebuie sa aiba cel putin un brazilian de valoare! Pentru ca, nu-i asa, fotbalul spectacol e musai sa implice un brazilian in valtoarea inclesatarii!

Spre final … dragii comentatori o baga p-aia: “Ne-asteptam mai mult de la CFR! Credeam ca or sa bata! Azi n-au jucat nimic! Bordeaux a dictat! Arbitrul si-a facut ucenicia cu noi!” si sperau pana in ultimul minut de prelungiri ca CFR o sa mai faca ceva, CU TOATE CA N-AU JUCAT NIMIC! Mie, cuvintele lor, mi-au sunat a “trebuie” mai degraba decat a “asteptare, iluzie”!

Pana sa inceapa Liga, cati dintre iscusitii televiziunilor de sport dadeau un credit CFR-ului?! Niciunul! Insa aseara toti aveau pretentii!

Nu m-asteptam ca Steaua sa scoata egal la Fiorentina si nu visam ca CFR sa faca egal cu Chelsea. Bai, iubitori de fotbal ce sunteti, ba voi concepeti ca traim un an fabulos pentru outsideri? Ba, frumosilor, voi v-ati imaginat vreodata ca BATE Borisov sa fie egala lui Juventus?! Ba, chiparosilor, voi ati crezut vreodata ca o echipa cipriota, pe numele ei Anorthosis Famagusta, sa aiba 4 bucati de puncte minunate in Champions League?! Ba, inimiaginabililor, voi ati fi mizat pe CFR aseara?! Nu … va spun eu! Nu! These are the champions!

Astia mici ma fac pe mine sa iubesc fotbalul!!!

Fluiera arbitrul. “Huooooo Mutuuuu!” “Mu*eeeeee Mutule”

“Bravo Mireleeee!” “Hai ba pa ei!”

“Du-te Semedooo, du-te tiganeeee!” Racnete, mugete! “Ai dat-o-n piz*a ma-tii Semedo!” “Proasta natie de tigan!” “Baaaa, Semedo asta e al doilea Surdu, ascultati voi la mine acilea!”

“Bravo baaaa Zapataaaa! Avem portar mai nene! Bravo Zapata!”

“Huuuuaaa ba Mutule! Consueloooo! Huo caine!” “Taci, ba, ca e frumoasa Consuelo!” “Mai da-o ba in pu*a mea!”

“Bravo, ba, Semedo … hai ba pa ei … ai dat-o-n pu*a mea Semedo!” “Ba, va zic eu, Semedo asta e al doilea Surdu!”

“Baaaa, unde-i Stancu! Am auzit de el decat cand a anutat prostu’ ala echipele!” “Taci, ba, ca asta fuge de minge. Azi e accidentat!”

“Bineee, ba, Mireleee. Bravo Goiane. Mama ce-mi place de Ogararu. Bun jucator!”

“Baaa, Banel asta cat a mancat eugenii alerga de rupea pamantul, cum a dat de branza de porc numai pe jos sta!” “Hai Steaua! Ii batem, sa moara mama!” “Baaa, sa ne multumim cu un egal”

“Fut*-ti Semendo-n c*r! Baaa, sa ma bata mama, asta e prost rau … va zic io e al doilea Surdu!” “Nu l-a dat, ma fraiere, Paszkany de bun, ala nu da jucatori buni, da numai ciurucuri!” “Nimic n-a jucat nici Dayro … e varza! Zici ca e pe calea ferata!”

Pauza!

“Baaa, l-a schimbat pe Mutu!” “Taci, ba, da-te dracu’! Nu-l vezi in teren! Huoooo!” “Hai, ba, ca s-a-ncins meciu’! Unde-i Stancu frate?! N-am auzit nimic de el! Sa moara mama daca Becali nu l-a pus pe Lacatus doar sa mai stranga niste voturi! Schimbaaaa-l frateeee!” “Mu*e Semedo!!! Asta-i jucator ba?!” “Baaa, ce jucator de la Steaua a realizat mai mult ca Semedo in seara asta?! Care, ba, a tras mai mult la poarta ca el?! Cine, ba, retardatule alearga mai mult ca el?!” “Banel, stai jos, da-te ‘reac’!”

“Hai ca mi-a placut si de Lovin!” “Bravo Zapataa, avem portar ba! L-au luat la nationala Columbiei!”

“Huooo Mutu! Huoo caine! Mu*eeee Consuelo!” “Mama, ne arde astia. Ia uite ce lovitura libera are Mutu! Ne-o-nfige!” “O-nfige pe ma-ta baaaa!” “HUAAAA BAAAA!” “Avem portar ba, ce-a scos-o Zapata sa moara aia micii!” “A fost bara ba!” “Vezi tu la reluare, m*istule!” “HUUOOO Mutuleee! Sa ti-o dam la m*ie!!!”

“Baaa, intra Szekely. L-a scos Laca pe Stancu! Ma jur ca e a treia oara cand aud de el! Sa nu te mai vad in fata ochilor, fraiere!” “Ba, v-am zis eu ca e accidentat!”

“Haaai baaaa! Fut*-ti mortii ma-tii Semedo! Ai dat-o in pu*a! Asa se trage ba din sase metri?! Du-te, ba, cu tiganul tau cu tot!” “Ba, sa moara mama, asta a fost sansa noastra! Alta nu mai avem!” “Sa-mi bag pu*a ce trasor a dat Szekely [pumni in mese, picioare-n pereti, pahare sparte] hai baaaaaa pa ei, pa mama lor de bulangii!”

[Liniste]

“Radoi ala e de portelan! Cred ca-i place la Bologna!”

“Ba, sa ne multumim cu 0-0!” “E excelent frate, e nemaipomenit!” “Stai, ba, ca nu s-a terminat meciul! Ii batem, ma jur pe mama!” “Huooo Mutule! S-o f*tem pe Consuelo!” “Hai, Semedo … hai, ba, Banele pistonati acolo!” “Uite, ba, astia trage de timp … ce jigodii!”

“Huooo homosexualule [arbitrul]! Patru minute, ba, jigodie?! Da-te-n pu*a mea!” “Rezistam frate, rezistam!”

“Kapetaaaaanos, da-te-n p*la mea!!!! Baaa, asta mai lipsea! Sa dea Kapetanos gol!! Fut*-l in gura de m*ist” “Ba, nasosul ala nu mai fluiera?!?! Au trecut cinci minute in p*la mea!” “Gata, baaaaaa!!” “Uraaaa” “Hai Steaaaauaaa!!!” “M*ie Mutuuuu!” “E bun, ba, e bun!” “N-am jucat nimic, dar i-am facut!”

Asa traiesc un meci important adevaratii suporteri ai Stelei! La maxim! La nivel inalt!

]]> http://www.mariustudor.com/2008/10/cronica-sau-jurnal-de-meci.html/feed 6 http://www.mariustudor.com/2008/09/tiganie.html http://www.mariustudor.com/2008/09/tiganie.html#comments Fri, 26 Sep 2008 15:26:37 +0000 Marius http://www.mariustudor.com/?p=576 Botezul micutei Mutu a costat 200000 euro, iar Adrian ar cam vrea sa facem cheta sa-i platim datoriile!