Rădoi vine, dar eu ştiu că un campionat mai puternic unde eşti plătit mai prost e mai bun decât un campionat despre care s-a auzit doar în lumea a treia a fotbalului, dar unde eşti plătit regeşte. Se numeşte totuşi evoluţie. Financiară.

Mutu vine la naţională doar pentru că are datorii. Nu morale!

Raţ şi Contra sunt favoriţii lui Piţurcă. Îmi aduc aminte cum Mircea Lucescu era cât p-aci să-l strângă de gât pe primul şi cum al doilea a uitat că centrările se dau pe sus şi pe atacant. Ei vin ca să mănânce o pâine.

Tamaş, Cociş şi Lobonţ vin la naţională pentru că apar la TV. Astfel, gelul din păr si rujul de pe buze dau bine la milioanele de piţipoance ce sparg seminţe şi beau bere la terasă, înfăşurate în fularele roşu-galben-albastre. Momentele de glorie ale lui Tamaş sunt cadrele (prim-planurile) realizate de carul Antenei 1.

Piţurcă promovează jucătorii ai căror finanţatori împart ciolanul cu el. Pe principiul cacialma!

Ca să-mi parafrazez părintele, n-o să mai avem fotbal până nu pleacă hoţii de la federaţie. Sau până când ambiţia nu va fi cuvânt de lege printre convocaţi.

N-am văzut meciul, am avut de muncă la o ladă cu bere Ciucaş. Şi n-am pierdut nimic. Şi nu-mi pare rău. Pentru noi ar trebui să existe Campionatul “Mercenarilor”!

Am vrut asta si ca de fiecare data cand sunt putin optimist a iesit asta! In decursul a 9 zile mi-a fost mila de jucatori, am injurat jurnalizde, am trait putin din atmosfera de-acolo, am baut bere si m-am reintors cu picioarele pe pamant. “Atat am putut” zice Chivu. Daca el a spus asta, noi, suporterii, ce mai putem spune? Unii plecam capul, ne resemnam! Altii injuram, pentru ca romani fiind, e de rau cand favoritii joaca slab si se lasa cu refuzul de a-ti plati abonamentul pentru sezonul viitor, se lasa cu refuzul de a mai merge la meciuri. Pentru ca e mai usor sa injuri decat sa accepti o realitate. Cabral avea un articol, dar observ ca l-a sters. Totul e munca, n-a stat nimeni sa transpire cu ei la antrenamente si concluziona : “Cu ce sunt eu vinovat c-am ales sa muncesc ce-mi place?”

Bogdan Lobont

Ce-ar fi fost Dinamo pe Olimpico fara el? Ce-ar fi fost Ajax fara el, in perioada in care chiar juca bine? Ce s-ar fi facut nationala la Euro fara el? Ei bine, toate s-ar fi facut de ras mai mult sau mai putin! El este singurul om caruia nu i se poate reprosa nimic! E singurul care mai presus de o intonare pavarotica a imnului national, si-a facut datoria.

Adrian Mutu

Dintre jucatorii de camp a fost singurul care n-a alergat haotic, a facut si faza de atac si faza de aparare, a dat si singurul gol al nostru la Euro, cum bine spunea Mircea Badea aseara, un gol nascut din geniul de a simti mingea si nicidecum dintr-o faza colectiva. Echipa Romaniei a aratat ca o echipa doar in defensiva. Nu e suficient. Si e usor chiar si pentru un necunoscator de fotbal sa-si dea seama. Dar Mutu a ratat si un penalty, unul care ne-ar fi dus in sferturi. Asta nu poate decat sa-l incarce emotional pe viitor. Au ratat si altii: Roberto Baggio, Franco Baresi sau David Trezeguet. Fotbalul merge mai departe, ai fost doar Adi Mutu! Nu briliantul.

Victor Piturca

Am scris si mai sus ca, in opinia mea, alta echipa mai buna nu putea alege. A fost evidenta strategia sa de a juca numai si numai pentru defensiva … si ce-o fi o fi in atac. Sa nu fim rai, va aduceti aminte mimica fetei sale surprinsa de camera ascunsa a TVR-ului? Cata teama, cata traire, cata concentrare, cata frica in a alege schimbarile? Asta a fost nationala ta Piti, nationala fricii de performanta, nationala care n-a reusit sa sfarme bariera psihologica a tragerii la sorti ce ne-a trimis in “grupa mortii”! Cati dintre voi ati avut impresia ca a fost “a mortii”?

S-a terminat pentru noi, abia incepe pentru altii: Portugalia, Croatia, Olanda, Spania, Turcia, Germania, Italia si Rusia. Un octogon al stiintei fotbalului, al daruirii pe teren, al ideii ca un meci de fotbal are 90 de minute, al echipelor care si-au dorit cu adevarat! May the best win!

De fiecare data imi aleg niste repere ale superstitiei. O doamna care sta in fata mea si n-are nicio treaba cu ce se intampla pe plasma uriasa (Da, e plasma), sau un mic caine care se gudura ca o pisica pe piciorul meu (l-am lasat in pace, desi stiam ca exista riscul sa se pise pe pantofii mei). Pe doamna am rugat-o sa ramana in pozitia initiala, chiar daca partea din stanga jos a ecranului imi era imposibil de vizualizat, pe caine l-am mangaiat putin pe crestet cu 2-3 minute inainte ca Mutu sa inscrie … iar inainte de penalty-ul ratat am executat acelasi ritual, fara succes insa. De acum, pentru fiecare faza importanta schimb superstitia!

Sa revenim la extaz si la agonie. Golul lui Adrian a venit fulgerator si m-a ridicat de pe scaun aproape cu masa cu tot. Ne-am bucurat imens, ne-am imbratisat, am strigat : ” Mutu! Mutu! Mutu!” si “Romaniaaaa!“, am batut cu talpile in betonul incins al terasei, ca intr-un ritual Haka neo-zeelandez. Ne-am cuprins umerii, am dansat … iar golul lui Panucci m-a prins pe nepregatite. Cu spatele fiind, am simtit nevoia sa sparg toate halbele de bere, mi-am imaginat cum singurul italian prezent la 5 mese mai incolo merita un cotor de steag in cap pentru ca a avut nesimtirea sa ne strice starea de euforie cu un “Bravo ragazzi!”

Poate deveni minutul fatal al fotbalului romanesc post “gold generation”. Nu neaparat ratarea penalty-ului, cat acest minut de neconcentrare al baietilor, al baietilor care si-au luat un minut “de concediu” pe teren pentru a asculta uralele valurilor galbene ce-au impresurat Letzigrund. La fel de bine cum tristetea de dupa meciul asta, se poate transforma in fericirea de dupa meciul cu portocala mecanica! Hai Romania!

Credit poza: gsp.ro.

Am asteptat cu nerabdare meciul doi. Mi-am luat vreo 6 beri (cam atatea pot bea in decursul a doua ore)! Un comentariu neprietenos si o prima repriza nu tocmai atractiva … dar si oboseala si cele doua beri, m-au trimis la somn inainte sa aflu rezultatul final. Portugalia a confirmat statutul de “una dintre favorite” si i-a inghesuit pe ieniceri in propriul careu. O strategie eronata a lui Fatih Terim i-a lasat acasa pe Hakan Sukur, golgeterul turcilor in preliminarii, pe Basturk si pe unul dintre Altintopi! Eu am observat ca n-au avut om de careu, pentru ca Nihat, pe langa faptul ca are 170 cm … este si lent. 2-0 sec!

Duminica, Croatia a beneificiat de un penalty in minutul 4. Modric a trimis in ate si 86 de minute Slaven Bilic si-a montat perfect “sahistii”! O aparare nu foarte agresiva, pentru ca Austria a ratat cateva bune ocazii! Cert este ca acel penalty a fost singurul sut pe poarta al croatilor. Mi s-a parut ca meciul a semanat foarte mult cu cel inaugural!

Germania are cel mai sigur drum catre finala si profita din plin. Polonezul Lucas Podolsky si-a ingropat propria-i natie. Doua goluri neexprimate in bucurie fata de fani, au linistit putin apele in Grupa B, de unde pronostichez eu ca cele doua prime invingatoare vor merge mai departe! Germania – Polonia 2-0!

Luni, 9 iunie 2008, un Bucuresti agitat cu doua ore inainte de inceputul primului meci al Romaniei la Euro. Toata lumea fuge mai repede de la serviciu, supermarketurile sunt pline! Vanzarile la bere si la seminte maresc profiturile comerciantilor! Pe mine m-a gazduit o terasa frumusica din parcul IOR! Cu ceva cunostinte ne-am postat cu o ora inainte. Patronul terasei foarte bine pregatit. Pentru ca n-am vazut proiectorul si am plecat fara sa dau o geana pe langa display, tind sa cred ca a achizitionat pentru acest eveniment o plasma imensa! Doar tind, pentru ca doar in filme am mai vazut dimensiunile alea! Toata lumea la masa cu fluturi in stomac, multi iubitori si cunoscatori de fotbal. Stabilim strategii, deja stim primul 11 si eu afirm ca e echipa perfecta in momentul de fata. Cineva ma atentioneaza: “Cu cine ma? Cu Banel?” Eu zic: “Vedem in timpul meciului”! Umplem masa cu bere, pentru ca afluxul de public si picolitele nu mai fac fata comenzilor. Pentru a nu astepta o ora pentru 4 beri, am umplut masa precauti!

Incepe meciul! Strategia lui Piturca este sa ne aparam corect, si sa prindem ceva pe contraatac! Francezii nu prea misca, dovada ca se tem de noi. Nu sunt prea multe de spus. Meciul a fost urat, dar n-am inceput cu stangul. Banel Nicolita a alergat 12 km si n-a jucat rau deloc, Mutu a fost schimbat si ce nu-mi place mie: n-avem un varf autentic de careu, care sa dea cu capul si care sa simta mingea! Am fost, de altfel, singurul de la masa care a intuit schimbarile: Codrea, Marius Niculae si Dica. Un 0-0 care ne da sperante! Ne-am speriat degeaba de Ribery, Malouda, Benzema si de … Samir Nasri (care mie imi place imens)!

N-am fost in stare sa vad si celalalt meci al grupei, pentru ca m-a doborat oboseala. L-am vazut in reluare si desi stiam rezultatul, nu mi-a parut rau. A fost cel mai frumos meci al Europenelor de pana acum. Olanda, cu sanse vadit mai mici decat Italia, a maturat terenul cu trupa lui Donadoni. Si desi multi afirma, Italia in sus, Italia in jos … vreau sa spun ca NU MAI ESTE ACEA ECHIPA CARE CASTIGA MONDIALUL DIN 2006. Macaroanele nu mai sunt asa macaroane, in schimb portocalele sunt mai dulci si cu coaja mai subtire. Se-aude Piturca ? Olanda – Italia 3-0, cu Van Nisterlooy, Sneijder si van Bronckhorst marcatori!

Aseara doua meciuri interesante, cu rezultate asteptate. Spania a administrat o lectie de fotbal tot acelori rusi pe care si noi ii invatam cum se baga mingea-n poarta acum vreo doua saptamani. Iar Grecia este deja previzibila si Suedia n-avea cum sa nu castige. Grecia – Suedia 0-2.