Normal, Ialomiteanu n-o sa se atinga de-a noastra decat daca e gay. Daca nu e gay, atunci e onanist. Oricum ar fi, e nasol.

]]> http://www.mariustudor.com/2010/10/vis-a-vis-de-greva-de-la-finante.html/feed 1 http://www.mariustudor.com/2009/12/la-brat-spre-aceeasi-romanie.html http://www.mariustudor.com/2009/12/la-brat-spre-aceeasi-romanie.html#comments Mon, 07 Dec 2009 20:39:00 +0000 Marius http://www.mariustudor.com/?p=1386 Am făcut un mare efort să merg la vot. Şi nu fizic. Secţia de votare e la 200 de metri de apartamentul unde vieţuiesc. Un apartament nu mizer, nu luxos, nu comunist, nu democrat. Construit de comunişti, dar cumpărat de nişte oameni simpli cărora nu că le-a fost indiferentă politica…dar le-a fost mai dragă munca. Şi cum cu munca cinstită nu atingi nirvana confortului material şi social, probabil scârba sistemului politic post-decembrist i-a trimis mereu la vot. Împovăraţi de neaprecierea efortului la locul de muncă, de unele mici neajunsuri, de pensiile mizere, de nelipsitele credite pentru casă şi pentru copii…ei au ales, cam de fiecare dată, schimbarea.

Ritualul e simplu. Tata se imbăieaza, dă barba jos indiferent dacă a mai dat-o şi ieri, se parfumează, merge la şifonierul cu haine bune, alege un costum, o camaşă adecvată evenimentului, o cravată asortată, işi lustruieşte pantofii (înjură un pic murmurând: ” ‘Tu-le muma-n cur, pe vremea lui Ceaşcă îmi permiteam zece perechi de pantofi buni într-un an“) şi scoate un palton de acum douăzeci de ani, adică din vremea când încă îşi mai permitea să investească bani buni în haine. Toate astea sub nişte ochi surprinzător de neîncrezători ai mamei: “Mergi la vot, nu te duci la vreo chermeză! Te duci la 200 m de casă.” Dar votul e vot, işi iau buletinele şi pleacă la braţ…spre o Românie mai bună.

Cam asta e imaginea unei zile de vot in majoritatea caselor de români. Stau în faţa scării, fumez din ţigară, mă uit pe stradă şi văd aceeaşi poză: domni cu doamne la braţ, hăituiţi de grija zilei de mâine, apăsaţi de sictirul unei vieţi urât asamblate de cei ce au condus execrabil, ca un şofer prost, o ţară cu gabarit depăşit.

Stau, stau şi-mi adun frustrările într-un balon de săpun. Nu toţi au fost comunişti? Nu toţi au fost turnători? Nu toţi care s-au învârtit  înfometaţi în jurul ciolanului atârnat de la Cotroceni au furat? Contează care a furat mai mult şi care a furat mai puţin? Au furat şi atât! Legea pedepseşte la fel furtul unui covrig ca furtul unei flote. A, pardon, pedepseşte furtul unui covrig. Nu pedepseşte la fel o crimă ca un măcel în piaţa publică? Nu. M-a mulţumit ce-am ales acum cinci ani? M-ar mulţumi să nu merg la vot? M-ar mulţumi să aleg un om care a avut doar ghinionul să pice în mijlocul haitei roşii, să se confunde cu ea şi să deservească intereselor unor hiene…ascunse bine de o aură inofensivă? M-ar mulţumi să votez un om care a franjurat 180 milioane euro în două luni?

Eu nu am avut cu cine să merg la braţ pentru o soartă mai bună, de aceea îmi asum votul care mi-a generat în 24 de ore dublul frustrărilor acumulate în 5 ani. Nu m-a obligat nimeni şi nu m-a împins nimeni de la spate. Doar am crezut că toate eforturile mai multor oameni împotriva unuia singur s-au ghidat după zicala “Dacă doi iţi spun că eşti beat, te duci şi te culci“! Doar n-am crezut că mulţi sunt proşti si unul e deştept. N-am trăit nici mai bine, nici mai rău. Am trăit mereu la fel: cu speranţa că România va ajunge, în caţiva ani, să aibă autostrăzile Ungariei sau Sloveniei, că n-o să-mi fie ruşine să-i spun unui străin salariul meu, că n-o să închid ochii în faţa şefului străin atunci când îmi plăteşte consumaţia din milă şi din înţelegere pentru ţara în care trăiesc, că n-o să mă gândesc niciodată să emigrez, că o să am, cândva, un candidat pe care să-l votez din suflet şi din convingere şi nu să dau cu banul.

Trufia celor puţini care-şi proclama victorii peste victorii pe spatele celor mulţi şi proşti îmi provoacă greaţa! Mă bucur că am reuşit să nu evoc numele celor doi candidaţi. N-a fost intenţionat, dar mi-a ieşit…

Later edit: Moş Nicoale Geoană nu s-a lăsat aşteptat prea mult. De dimineaţă, înaintea deschiderii secţiilor de votare, i-a lăsat un mesaj lui Moş Nicolae Băsescu.

Dacă în alţi ani electorali eram interesat de cum arată şi sunt structurate campaniile pretendenţilor la Cotroceni, anul ăsta mi-am luat ochelari de cal, mi-am pus căşti în urechi şi mi-am propus să fac acelaşi lucru pe care-l fac şi EI: anume să-i ignor.

M-au ignorat ca elev şi mi-au dat o alocaţie de mizerie şi un sistem de învăţământ stricat, identificându-mă uşor în prima generaţie de sacrificiu. După noi, au mai urmat alte 7-8 generaţii de sacrificiu. Şi vor mai urma şi altele. Aveţi idee cam de câţi ani ne sacrificăm ca să facem hatârul unui sistem politic caragialian? Eu le-am pierdut şirul.

M-au ignorat ca student şi mi-au dat loc de cămin insalubru. Am dormit cu gândaci, am mâncat cu ei, m-am luptat cu ei. Am făcut duş la comun când poate aveam şi eu nevoie de intimitate şi de apă caldă. Însă mofturile astea costă bani. Ne-au băgat câte şapte în cameră în timp ce fiii lor se zbenguiau în lux.

Mă ignoră acum, ca om al muncii care lucrează în producţie (ştiu, am rămas puţini în ţara asta). Salariul meu e sodomizat de şomaj, CAS, CAS-S şi impozit. Simt că ţin in spate un şomer şi-un pensionar, când tocmai EI trebuie să facă asta.

De ce să mai merg la vot?

EI îşi doresc să rămână singuri şi fericiţi în ţara în care trăim NOI. Fac toate astea PENTRU NOI, ca pe pământul lui Burebista şi-al lui Decebal să mai rămână doar leneşii, beţivii, hoţii, puşcăriaşii, curvarii şi speculanţii. Adică masele cel mai uşor de influenţat. Pe mine m-au pierdut. Am decis să nu mă mai afund în clişee gen: “răul cel mai mic“, “merg la vot ca să-mi fac datoria civică” sau “merg la vot ca să nu voteze nea’ Caisă din vârful muntelui pentru mine“.

A venit timpul ca eu să le promit că merg la vot şi să-i ignor total în ziua alergerilor. Vorba aia, trăim într-o ţară unde luatul la mişto e sport naţional?

Prima parte a înregistrării

A doua parte a înregistrării

Asadar de astazi pana pe 30 noiembrie veti gasi in header (dreapta) un mic banner care-l sustine de Dan.

Nu primesc bani pentru asta … l-am pus din placere. Il vrei si tu pe Dan pe blogul tau?!

P.S.: Daca esti din colegiul 2, sectorul 1, Bucuresti … ti-am dat o alternativa!

Ce m-a facut sa scriu articolul asta? Comentariul unei lesbine (sau al unui gay … inca nu m-am decis asupra identitatii sale)! Am dat curs comentariilor tale dobitoace (sau cretine vorba lui Mascul feroce), poate ai un orgasm multiplu (daca mai poti)!

Neinteresant

Vis-a-vis de apartenenta mea politica?! Bate spre Partidul Ecologistilor. Insa pe plan local, m-am decis sa tin partea opozitiei (aia care e, mizera si lipsita de semnale autentice si demne de niste oameni care ar trebui sa vrea sa faca si altceva pentru comunitate, decat sa stea toata ziua si sa se balacareasca)! Intotdeauna e mai usor sa iesi in oras, sa observi ce s-a facut si daca s-a facut cu cap … si ce nu s-a facut! Si e la fel de usor sa critici si sa arunci cu noroi! Evident, atunci cand ai convingerile tale si crezi ca ai dreptate! Si mai ales cand ai blog!

Cum e p-acasa

Insa, orasul asta in care am revenit e plin de orbi, de partizani, de indoctrinati politic si de plebea ce incearca sa se revolte la orice pas gresit al administratiei locale. Sa nu-i uit pe lingai! Desi e termenul suprem ce cuprinde primele trei etichete date mai sus!

Gazetari, sus fustita!

Am fost “acuzat” (pentru ca tipa ma cunoaste bine!) ca scriu posturi comandate politic, venite dintr-o directie cunoscuta mie. Cunoscuta pentru ca a mea mama si a mea sora lucreaza pentru unul dintre cele mai controversate personaje ale peisajului dambovitean! Si nu dau din condei prin ziare (cum au facut jurnalisti si jurnalizde locale ce s-au scolit in trustul de presa al controversatului personaj sus amintit, pe salarii de nimic – invoca ei – dar care le-au asigurat rampa de lansare catre selectia politica ce urma sa vina in presa damboviteana), si nu dau din gura pe la televiziuni, si nu sunt personaje politice , si sunt total independente in opinii de ceea ce inseamna Marius Tudor! Sunt simpli contopisti care n-au incercat niciodata sa deschida gura mai mult decat a trebuit!

De cand faptul ca-ti castigi o paine e sinonim cu “A, fraiere, tu esti omul lui cutare, pentru ca mama si sora ta lucreaza pentru el”? De cand dreptul la opinie al unui blogger, ce isi foloseste ochii si creierul si scrie in jurnalul sau online ceea ce crede despre mizeriile din Targoviste, e confundat cu o remuneratie in schimbul serviciilor prestate pe blogul sau, care in fond e al sau si n-ar trebui sa intereseze pe nimeni pentru cine scrie, de ce scrie si cum scrie!

Jumatate dintre voi, aia de-l mazgaliti acum si-l intoarceti ca pe un mic pe gratar, ati mancat o paine de la el atunci cand ati avut nevoie. Uscata cum a fost, ati inmuiat-o cu apa pana ati ajuns mari gazetari lingai! Cati dintre voi v-ati facut scolile superioare pe banii lui? Cati ati facut cursuri de tehnoredactor in trustul lui?! Cati ati invatat meserie acolo?! Ca sa primeasca ce acum?! Un mare “nimic” gazetaresc! Sunteti nedemni de a fi oameni!

E problema fiecaruia cat fura, de unde fura si cum fura … atat timp cat mai face ceva si pentru oamenii ce i-au dat sansa unei functii de conducere. Insa eu nu vad nimic.

Ca o sugestie pentru actualul primar. Sa dea o fuga pe la Piatra-Neamt sa vada ce-nseamna administratie. Sa vada ce-nseamna un sistem de parcari cu taxometru. Cu banii aia, Gheorghe Stefan a dezvoltat alte si alte parcari, si-a instalat alte taxometre. Dovada? E imposibil ca acolo, in centrul orasului, sau oriunde sa nu gasesti un loc de parcare. Frumos amenajat si frumos marcat! Nu haosul de la noi din Targoviste. Dar e prea greu … pentru nu stiu care consilier, pentru nu stiu care prefect, pentru nu stiu care primar, ca atunci cand se da jos din masina … sa bage hartia de 1 leu si sa-si ia bonul linistit. Pierdere de vreme!

Lamuriri si niste reguli de bun-simt

Marea mea bucurie e ca ma trezesc dimineata, scot capul pe geam, ma-mbrac adecvat vremii, ies afara … si scriu pe blogul meu ce vrea muschiul meu. Fara sa ma comande vreun baron local, fara sa ma comande Teodor Vasiliu, fara sa ma comande mama si sora-mea. Ca o adresa pentru comentatorii detectivi … nu mai veniti frate aici daca nu stiti a scrie romaneste! Nu vreau sa ajung la motto-ul Andressei: Scriu pentru ratoni, veverite, pisici si pentru ca imi place!

Nu sunt nici ziarist si nici bagat in politica (pentru ca de multe ori ce se intampla in Romania, este peste puterile mele de a intelege)!

Un anume Radu de la UE are niste nelamuriri. Ce ziceti nea Boriga?! Fripturistii au liber la comentarii!

Asa ca:

• Pe blogul meu intotdeauna am dreptate.
• Comentariile jignitoare la adresa mea se sterg.
• Comentariile cu alta viziune politica decat a mea se ignora.
• Nu fa pe desteptul/desteapta daca nu esti pregatit/a sa fii luat/a la misto (trademark de ce?).
• Nu-ti place ce citesti aici? Te ajut sa nu mai revii.
• Daca esti jurnalist targovistean, nu epata. Mai devreme sau mai tarziu o sa-mi dau seama cine esti, chiar daca te ascunzi sub un nickname.
• Daca vii sa-ti exprimi frustrarile aici si n-ai blog, fa-ti! Si scrie acolo cat te duce capul.
• Daca ai blog, esti liber sa-mi dai dreptul la replica pe “proprietatea ta” si nu a mea! risti sa fii “impuscat/a” verbal.
• Nu transmite celorlalti cititori mesaje despre care tu ai convingeri ca-s adevarate, dar nu le-ai probat.
• Regulile nu se aplica pe prietenii mei. Si ei, la fel ca si mine, au intotdeauna dreptate!

Pentru ca trebuiau scrise. Pentru ca de-acum incep sa apara nemancatii. Pentru ca am intotdeauna dreptate. O sa completez pe masura ce mai apar idioti!