Colindam in fiecare vacanta de iarna. Ne trebuiau cam doua zile sa trecem prin casele fiecaruia dintre noi. Intarziam cu orele la un pahar de vin, cozonac si prajituri … intarziam si pe la profesori, care voiau sa stie totul despre noi. S-au dus vremurile, oamenii au servicii … e mai greu!

Cert e, ca el este unul dintre cei care mai suna, pe care-l mai sun sau ne mai deranjam pe Y!M. In timpul liceului, el si eu faceam parte din trupa de gherila a clasei noastre. Eram 5 baieti. Ieseam la agatat impreuna, la fotbal impreuna, chiuleam impreuna ca sa facem un joc in retea, sa bem o sticla de vin sau sa facem un biliard. Eu si el stateam la 2 minute de liceu. La el acasa si la mine acasa, “gherila” punea tara la cale in timp ce se strangea suta de absente.

Ei bine, sambata seara ne-am intalnit. La o bere. Coincidenta sau nu … cautand loc la masa in micul nostru oras de provincie, am dat de alti doi cunoscuti. Ei voiau sa ne cedeze locul lor la masa, pe motiv ca se muta in alta parte. Noi voiam sa bem o bere toti patru. Asa ca ne-am mutat intr-un separau al unui local simpatic. Separeul, singurul loc liber. Separeul, o conspiratie a inghetului. Din vorba in vorba, facem fiecare destainuiri despre viata noastra in ultimii 7 ani.

Tot din vorba in vorba, la cealalta masa a conspiratiei inghetului … apar 4 tipe si-un tip. Tipul, pe post de maimutoi. Mi s-a intamplat si mie de cateva ori, asa ca n-am mai iesit vreodata cu 4 tipe. Usor, usor, schimband zambete si priviri reusim sa ne facem intrarea. Cunostintele noastre, devenite celebri avocati in our little town, se scuza si parasesc separeul pe motiv ca-s plecate de dimineata de-acasa.

Cu atat mai bine, la doua minute eram mutati la masa studentelor. El cu “lugu-lugu”, fiind mai calculat din fire, eu cu replici mai dureroase, fiind mai cinic si mai dobitoc in cazuri din astea … reusim sa ne integram usurel si sa ne angrenam intr-o discutie de o ora cu tipesele. Despre angajatori, despre facultate, despre variantele de a-ti petrece timpul liber in Targoviste, despre ampermetru si voltmetru ) caci da, una dintre victime este studenta la automatica, despre avocatura, pentru ca da, celelalte trei sunt studente la drept si despre alte porcarii.

Wow, cinismul meu si chibzuinta lui s-au inteles de minune, pentru prima data, intr-o dezbatere cu patru femei. Pentru ca in vremea liceului imi puneam serioase intrebari daca n-ar fi mai bine sa iesim separat … daca nu vrem sa transformam o discutie dintre noi si doua fete, intr-una pur personala intre mine si el cu doi spectatori care s-ar fi plictisit in secunda imediat urmatoare.

Chibzuinta sa a scos pe final, din jobenul fermecat, un numar de telefon al uneia dintre tipe. Poate ca n-o s-o sune niciodata, dar “numarul ala de telefon” a distrus mitul “Noi doi n-o sa agatam vreodata, impreuna”! Numarul ala de telefon a incununat cu succes o seara ce se anunta plicticoasa din toate punctele de vedere.

Am uitat si de frig si de bere … si  poate doar starea de pisare la – 10 grade ne-a readus cu picioarele pe pamant.

Cred ca-s multe specimene din astea care o fac sa-ti arate ca ei au ajuns sus si ca ei au de toate. Iar ipocrizia ii indeamna sa faca circ.

Nu-i suport insa pe aia care au, o arata … dar tot cu lingura de lemn si din strachina mananca. Doar, doar or mai pune un ban in plus la saltea. Un amic din asta incerca sa-mi tina o prelegere vis-a-vis de structura unui “succes” si cum ar trebui sa te comporti inainte, cand ai dat de el si dupa. Si-a terminat discursul scaldat in bere si “dospit” cu pastrama de oaie (ca sa nu zic de porc) cam asa: “Cand esti mic, da-te mare! Cand esti mare, da-te mic!“

******

Am fosti colegi de liceu, de facultate, prieteni, amici care au dat inevitabil de blogul meu in cautarile lor pe Google. Si-ncep cu mistouri ieftine cand ne intalnim intamplator: “Ce, ba, ti-ai facut blog?! Esti trendinez?!” si rad cu gura pana la urechi.

Sau “Ce-s, ba Tudore, aberatiile alea de le scrii tu pe blogul ala al tau?” Ma uit la ei, trec peste subiect si nici macar nu incerc sa le explic ca pentru mine blogul asta e o distractie in plus, o inepuizabila sursa de a cunoaste oameni si de a incerca sa-i fac prieteni.

Ca mai ies si bani … asta-i partea a doua! Un blog merita sa-si plateasca singur domeniul propriu si hostul ! In cazul meu, raman cu bani de-o bere si-i raman puternic recunoscator lui Arhi pentru gazduire si pentru sprijinul acordat in astea 8 luni de palavrageala scrisa, fara rost!

Eu tot din strachina si cu lingura de lemn mananc. Pentru ca-mi place si nu pentru ca am de toate! Voi continuati sa ma cititi! Si aici … si daca sunteti curiosi si aici.

Te-ai nascut (ai avut ca prieten doar pe mama), ai crescut putin si-ai inceput sa vezi (ti-ai dat seama ca si tatal tau ti-e prieten). Mai tarziu ai mers la bunici, pentru ca asa e rostul. Parintii n-au timp sa te creasca, muncesc pentru tine … si bunicii duc greul. Asadar la 4 ani, ai doar patru prieteni (cinci sau sase daca ai norocul asta, eu nu l-am avut)! Singurii si cei mai adevarati spun eu.

Ajungi la gradinita! Incep problemele. Sunt multi care te invidiaza pentru jucariile tale. Sunt multi pe care ii invidiezi pentru jucariile lor. Apar si prietenii de conjunctura. La varsta asta se schimba cel mai des cercurile. Pentru ca baiat fiind, te doare-n pula de ce crede George cand ai tai ti-au luat o super masinuta teleghidata mai marfa ca a lui. Te muti in cercul prietenilor cu masinute teleghidate marfa. George uita ca v-ati jucat cu plastilina si ati desenat impreuna.

Se termina gradinita. Mergi la scoala generala. George te-a uitat pentru ca ai lui l-au trimis la alta invatatoare. Iti faci alti prieteni. Dar nu-ti dai seama ca si cu ei se va intampla la fel cum s-a intamplat cu George. Multi te vor invidia ca esti inteligent si vor fi prietenii tai doar pentru ca le faci temele. Multi vor fi prietenii tai pentru ca esti primul din clasa caruia ai lui i-au cumparat telefon mobil. S-a terminat si cu generala.

Mergi la liceu! Daca ai noroc, nimeresti in acelasi loc cu cei cativa prieteni din generala. Aici se incheaga “cele mai frumoase” prietenii. Se jura tovarasie vesnica. E adevarat. In momentele alea fiecare constiinta incheaga ideea de “netradare”! Traiesti cei mai frumosi patru ani. de la aflarea termenului de prietenie, din viata ta. N-ai timp sa te gandesti cam cati “prieteni” ai lasat in spate. Totul e frumos! Se termina si liceul, ca orice etapa din viata unui om cu capul pe umeri.

Mergi la facultate. Cercul de prieteni vechi se restrange, se restrange din ce in ce mai mult incat simti ca nu mai ai aer. In timpul asta … apar altii care sa-i inlocuiasca. Iti obtii cu truda un loc de munca, sau un ban cinstit din munca ta. Apar altii si altii si altii si altii … Multi invoca faptul “ca-ti doresc numai binele”, cand ei de fapt iti dau cu tesla-n coaie cu fiecare ocazie pe care o au pentru a iesi in evidenta.

Prietenia e relativa. Sau prietenia nu exista. Sau termenul de prietenie a fost inventat de unii pentru a face pe altii sa-si realizeze anumite obiective, sa-si rezolve anumite interese. Prietenii vin si pleaca din viata ta la fel cum o fac banii. Da! Crunta comparatie … Si prietenia, ca orice altceva in viata, se cumpara!

Cand esti un nimeni, nimeni nu te cumpara!

• Zoso ————>Zoso.ro has a traffic rank of: 20,219
• Bobby ————>Bobbyvoicu.ro has a traffic rank of: 102,737