Cum situaţia era şi aşa nasoală încă de acum 10 ani, weekend-ul trecut am constatat pe propriile amortizoare că lucurile au devenit mult prea naşpa. Singura ieşire care îţi aşterne un drum cât de cât acceptabil…este cea spre Bucureşti. Acceptabil înseamnă un drum pe două benzi până la Tărtăşeşti şi de acolo continuare pe patru benzi. Guvernarea PSD de până în 2004 a considerat că e suficient ca drumul pe patru benzi Bucureşti-Târgovişte să se oprească la Tărtăşeşti. Cine nu ştie de ce, să ridice două degeţele virtuale şi-am să-l lămuresc într-un comentariu.

Am preferat să scriu mai întâi despre normalitatea ideii ce-am dorit s-o aştern pe o pagină de blog, pentru că este singurul lucru bun…deci mai puţin de tastat.

Dacă ieşi din Târgovişte şi mergi spre Sinaia îţi recomand minima decenţă de a circula cu maxim 60 km/h. Asfaltul e parcă luat cu raşcheta şi e organizat de-aşa natură încât 10 km sunt circulabili, 20 off-road. Fâşiile se intercalează în felul ăsta cu o nesimţire demnă de ţara în care trăim. Nimănui nu-i pasă şi toţi ridică din umeri. Şoferii înjură şi-şi văd de drum. N-au ce face, e singurul drum care străbate Valea Ialomiţei.

Drama conducătorului auto târgoviştean începe abia atunci cand destinaţia sa este Ploieşti. Duminică am cercetat şi am simţit pe propria piele inutilitatea rovinetei. Drumul nu că e aproape necirculabil pentru maşinile care nu-s Dacii din ’75, dar se apropie de starea în care era prin anii ’40. Adică drum de tancuri. Şi cu mâna pe inimă spun că m-aş mai încumeta să merg pe-acolo doar la bordul unei amfibii. N-am făcut atâta slalom printre cratere nici în poligon printre jaloane când luam cursuri de şofat. Porţiunea Răzvad-Caragiale (distanţă de 8-10 minute pe un drum normal) se face în aproape 40 de minute. Asta dacă ţii la maşina ta.

Noroc că aici există o variantă. Comicitatea situaţiei este de Benny Hill. Pe variantă, acolo unde se termină judeţul Dâmboviţa, se termină şi calvarul gropilor. De unde începe judeţul Prahova, spre Floreşti, începe un drum asfaltat de curând, ca în palmă. Dacă te dai jos din maşină la graniţa judeţelor şi priveşti ca Moromete, o să constaţi cât de maro e România. Adică unii au putut să facă treabă, dar au fost băieţi deştepţi şi s-au oprit la timp. Ceilalţi s-au uitat ironic şi-au zis: «Dacă voi nu vreţi să mergeţi mai departe, atunci nici noi nu vrem!» Ca în bancul ăla când vin moldovenii la olteni cu un banner pe care scrie «Să ne sugeţi mădularul!», iar replica oltenilor este pe măsura «Şi noi vouă!»

Spre Găeşti, în drum spre autostrada Bucureşti-Piteşti ai de îndurat lucruri asemănătoare.

P.S.: Doar aşa m-am convins să nu mai plătesc rovineta. La ce bun?! Ca să-i ajute pe toţi şmecherii de România să-şi asfalteze satele natale?!

Incredibil! Faci parte din specia rara de soferi care chiar stiu ce trebuie sa faca la volan. Nu iti asumi in general riscuri pe care nu le poti duce (tu sau masina), si desi esti preponderent precaut stii totusi cand trebuie sa apesi pe pedala de acceleratie.

Iei deciziile rapid si bine gandit, chiar daca unele erori de judecata s-au lasat cu mici botiri ale masinii. Stii sa te strecori prin traficul urban aglomerat, fara insa a jena pe ceilalti pasageri in trafic.

Ai respect fata de ceilalti, tot atat cat vrei ca si ei sa te respecte pe tine. Totusi, uneori iti dai drumul la adevarate torente de injuraturi si te exaspereaza nesimtitii si habarnistii din trafic.

Vinerea trecuta. Bucuresti. Bulevardul Timisoara. Ora 23.30! Un grup de 8 motociclisti imi inconjoara “Furia Rosie” la un semafor! Evident, eu singur printre ei! Rumanii baga sprituri, accelereaza pe loc, zgomot infernal, urla unii la altii, se uita si urla la mine cu un aer de “hai, frate, sa ne-ntrecem!” Imi vad de treaba mea, le zambesc acid (totusi erau 8 insi)! Se face verde! Trei dintre ei incep sa bata cu pumnul in tabla Matizului meu, unul fute o palma oglinzii din stanga (bine ca nu s-a rupt), unii se ridica pe-o roata … altii urla si mai tare! Ce sa le ceri … am simtit pe pielea mea de ce unii vor sa interzica animalelor accesul, noaptea, pe principalele bulevarde ale Bucurestiului.

Vinerea trecuta. Tot Bucuresti. 10 minute mai tarziu! La Razoare, fac dreapta spre Trafic greu! Rulez fin cu 60 km/h. Eu si inca un Golf 4 pe strada. Imi place sa conduc noaptea! Aud zgomote de motoare bruscate pana la maxim. Eu merg pe ultima banda, ma uita in retrovizoare … doi bolizi (n-am apucat sa-mi dau seama ce fel de masini erau), flash-uri, flash-uri multe! Semnalizez sa ma bag pe prima banda! N-apuc … unul dintre dementi trece fulgerator prin dreapta mea! Trag stanga de volan sa reintru pe ultima banda! Flash-uri, claxoane, “muie” scoasa pe geam! Ma simt ca la Maranello! Nu mai stiu ce sa fac! Ma uit in fata. Nu vine nimeni. Ma bag pe contrasens si-i fac loc si celui de-al doilea dobitoc sa treaca! Are timp sa-mi mai arate “o muie” si sa scoata capul pe geam amenintator! De astia mi-e frica … c-o sa mor nevinovat!

Ieri, Ploiesti-Targoviste. Curbe dese. Cale ferata la un momentdat … zarisem indicatoarele. Eu, 40 la ora … ma pregateam sa bag a doua. Din fata, in curba, un bucurestean coclit c-o Skoda Octavia dadea flash-uri si claxona de mama focului sa ma opresc! El depasea imediat dupa calea ferata, in curba! Claxonez si eu, franez brusc, claxonez si mai tare. Imbecilul trece mai departe, mai-mai sa-mi ia vopseaua, si-mi multumeste cu “o muie” scoasa timid pe geam! Tot eu sunt vinovat!

“Sa fiti voi ai dracu’ cu cine v-a dat carnet de sofer si cu cine v-a dat bani de masini!”

Asa ca ce-am gasit la fulgerica nu ma mai mira. Adica asta si asta!

P.S.: Am prea multe articole din astea stufoase la draft … sper sa nu va plictisesc urmatoarea saptamana!

Ma bag si eu ca omul in 123, aglomeratie, ploaie multa … si m-asez langa o doamna mai in varsta, care abia se mai vedea de plase si genti. Probabil copiii, nepotii o uitasera la cumparaturi. Sau au trimis-o intentionat. Doreste sa coboare undeva inainte de Unirea, la Tribunal mai exact. Isi pregateste din timp bagajele, isi face loc printre calatori si se aseaza in spatele unui cetatean. Opreste soferul in statie, si probabil sedat dupa o seara precedenta lunga, nici nu asteapta ca domnita sa puna piciorul pe trotuar, ca apasa butonul, usile se inchid tintuind mainle delicate ale femeii ce-si purta cadourile nepotilor. Un gafit prelung si-o injuratura de mama nu l-au miscat pe omul cu basca de la volan. Abia la urletele si tipetele calatorilor deschide usa si murmura un penibil “Ce vreti ma?”. Si sa-si dovedeasca autoritatea, adica el e suveran acolo si face ce vrea muschii lui, ii mai prinde, inca o data, in semn de recunostinta, mainile doamnei in usa…Un dement! RATB face teste psihologice inaintea recrutarii ?!

A scapat ieftin bulangiul, mai bogat cu ceva kilograme de carne.

Peste alte 5 minute, acelasi “om cu basca” pedepste doi calatori nervosi sarind peste o statie. Iritat, dar fericit ca si-a umplut frigiderul, mai murmura putin, gesticuleaza a prost si-i da drumul spre capat de line.

Sofer ai fost toata viata, ce stii tu ce-i bunul simt ?! Prostule! Iti urez o cina cu sughituri si-o noapte zbuciumata! Scuipati aici.