Cazare am căutat, ca de obicei, pe booking. Am găsit Villa Santa Maria. La finalul sejurului am fost plăcut impresionat de calitatea serviciilor, de amabilitatea personalului şi de curăţenia exemplară. Camera (maisonette pe numele ei mic ) a fost pe gustul meu. Aşadar, un avantaj-serviciu pentru raportul calitate-preţ (55 € pe noapte). Doamnele de-acolo ne-au invitat la vară, când toată pensiunea va fi împodobită cu flori.

Am vizitat Brukenthal-ul. Sătui de foame…am renunţat la tot traseul şi ne-am orientat spre un restaurant ca să ne potolim. Am remarcat, din nou, Galeria de artă românească.

Pe drumul de întoarcere am avut aceeaşi problemă: cam două ore blocaţi la coborârea de pe Dealul Negru.

Tras in poze de Gabriela.

]]> http://www.mariustudor.com/2010/03/in-trecere-cu-sedere-prin-hermannstadt.html/feed 3 http://www.mariustudor.com/2010/02/cateodata-recunosc-ca-nu-s-un-sofer-bun.html http://www.mariustudor.com/2010/02/cateodata-recunosc-ca-nu-s-un-sofer-bun.html#comments Tue, 02 Feb 2010 19:53:17 +0000 Marius http://www.mariustudor.com/?p=1429 De când am carnet am făcut 2 accidente. Dacă pot să le numesc aşa.

Prima dată la vreo săptămână după ce mi-am luat carnetul am încercat să scot maşina cu spatele din parcare. Pe o ploaie torenţială de nu vedeam nimic în retrovizoare mi-am luat inima în dinţi după câteva manevre nereuşite de a întoarce maşina, ca să o scot cu faţa. I-am luat puţin vopseaua Daciei unui vecin. Veche, antică şi de demult. Vopseaua a cedat nervos şi a scos la suprafaţă rugina. A mea, o ştersătură albă care a ieşit la poliş. Am plecat de la locul faptei pentru că mă grăbeam cu gândul să-l caut pe vecin seara. L-am găsit la o bere la ghereta din cartier şi i-am spus că eu sunt făptaşul. Toată fapta asta bună m-a costat 300 lei, o amendă de 60 de lei în 48 de ore şi 3 puncte penalizare. “Bulangiul” a vrut să mergem la Poliţie ca să-şi ia dovadă, iar eu n-am vrut să-i dau asigurarea pentru o nimica toată. Omul şi-a schimbat aripa şi gata.

A doua oară cu maşina de la firma pentru care lucram atunci. În ultima zi din pre-aviz. Nu a fost ceva premeditat, dar am vrut eu să fac o parcare ca la carte, am virat lung dreapta şi-am intrat într-un parapet de 60 cm înălţime. Am făcut-o praf pe partea cu pricina. Două zile pe la Poliţia din Găeşti, un avertisment şi mi-au tăiat vreo 30 de lei din salariu. Maşina avea CASCO.

Astăzi a fost, probabil, cea mai proastă zi a mea de condus prin Bucureşti. Mă gândeam aiurea la una alta. De când am plecat de acasă. Aşa-s eu mai gânditor. Mi-am pierdut simţul atenţiei de câteva ori şi la Victoriei, când să fac stânga spre Ştefan cel Mare era să iau în bot doi inşi. Încercam să-mi fac loc printre aia care veneau pe contrasens. Nu ştiu de ce, nu mă grăbeam nicăieri…pur şi simplu eram cufundat în propriile gânduri. Undeva mai sus, pe Ştefan cel Mare, m-au înjurat alţi doi şoferi. Schimbam benzile fără o asigurare adecvată în prealabil. Uneori, recunosc…NU-S UN ŞOFER BUN.

Un bucureştean cu o maşină la limita medium class/fiţă, amator de Bamboo, gelat corespunzător ca în reclama de la Schwartzkopff, cu Ray Ban pe nas, cu ceas de aur şi mărgele la gât le-a promis prietenilor săi, şi ei la rândul lor amatori de minimal, o excursie pe Valea Prahovei…pentru că ştie el acolo nişte pipiţe bune care se lustrează pe mişcă în Office. Şi le-a mai promis c-o să le arate cât de bun şofer este dumnealui, terminând traseul Bucureşti-Predeal, pe scurtătură, în 70 de minute, 36 de secunde si 69 de miimi.

Nu băgam de seamă, dar spectacolul a început undeva la 500 m în spatele maşinii pe care o conduceam regulamentar şi răbdător. Minimalistul cu măşina lui de fiţă îşi simte ameninţat recordul promis. Şi începe să gonească nebuneşte pe contrasens. Contrasensul ocupat din când în când de maşini nevoite să oprească în calea furiei sale. Eu, şofer umil, îmi privesc în continuare oglinzile. De frica otomanului. Otomanul hotărăşte că are timp să facă o depăşire riscantă a unui mic grup de 7 maşini printre care şi a mea. Ajunge pe contrasens în dreptul haionului maşinii mele pe care o conduceam în continuare regulamentar. Surpriză. Din faţă vine un turism obligat să frâneze. În faţa mea un alt şofer regulamentar frânează. Eu frânez, în spatele meu alt şofer regulamentar frâneaza. Minimalistul furios nu găseşte culoar de pătrundere. Profitând de bunăvoinţa celui din spatele meu şi a şoferului de turism ce venea pe contrasens, minimalistul se pune în curul meu, atenţie, cu semnalizarea pusă, gata de atac. Dau geamul jos pentru că am ceva să-i transmit. Otomanul intră în depăşire, dă smechereşte geamul jos cu o atingere fină de tastă şi facem un sincron de zile mari: “Băăăă, eşti tareeeeeeeee prost!” Pasagerii pe care-i transportam rămân muţi de uimire, minimaliştii o iau la goană şi spre surprinderea lor ne întâlnim 20 de km mai încolo.

După acest moment care mi-a udat tricoul de frică şi fără nicio legătură cu cele descrise mai sus…am început să dau dreptate tiriştilor care circulă des pe drumul Sibiu-Deva şi care nevoiţi fiind să stea la semafoare, se pun de-a curmezişul pe contrasens ca să nu dea voie minimaliştilor, cu scuza de rigoare: “Păi dacă toţi otomanii ăştia care conduc turisme de fiţă depăşesc coloana pe contrasens…noi când p&la mea mai trecem de semafor?!“

Trebuie să fie teribil de dureros pentru dragonii ăia care mânuiesc covrigul şi scuipă foc pe nări atunci când sunt traşi pe dreapta…sau mai bine zis: prinşi în fapt! Vă spun eu, cu poliţiştii români funcţionează sintagma «Capul plecat, sabia nu-l taie!» Maaaai aleeees atunci când ei au dreptate!

La aproape două săptămâni după ce Murphy mai avea un pic şi dădea în comă de la atât râs, sunt «nevoit» să sfărâm o oglindă de BMW. Eu Matiz. El BMW. Eu Matiz. El BMW. Oglinda mea n-a fost ştearsă niciodată la spălătorie, aşa cum a frecat-o agentul ala constatator în speranţa că va găsi un semn care să mă incrimineze. Norocul lui: sunt eu băiat de treabă. Mi-am recunoscut fapta de plictiseală, pentru că la noi acilea, pentru un asemenea accident uşor stai trei ore să te milogeşti de cineva să-ţi facă constatarea. Şi stau şi râd şi eu acum de ăla cu BMWu’. Nu i-o fi ruşine să se ducă la asigurare pentr-o carcasă şi-un braţ de oglindă?! Concluzia mea: Matizu’ e mai tare ca BMWu’. Ahahahaha!

Şi eu sunt mai «tare» în puncte de penalizare şi mai gol la buzunar…dar Poliţia Română mi-e «prietenă».

Murphy, dacă te prind, îţi rup picioarele! ))

Incredibil! Faci parte din specia rara de soferi care chiar stiu ce trebuie sa faca la volan. Nu iti asumi in general riscuri pe care nu le poti duce (tu sau masina), si desi esti preponderent precaut stii totusi cand trebuie sa apesi pe pedala de acceleratie.

Iei deciziile rapid si bine gandit, chiar daca unele erori de judecata s-au lasat cu mici botiri ale masinii. Stii sa te strecori prin traficul urban aglomerat, fara insa a jena pe ceilalti pasageri in trafic.

Ai respect fata de ceilalti, tot atat cat vrei ca si ei sa te respecte pe tine. Totusi, uneori iti dai drumul la adevarate torente de injuraturi si te exaspereaza nesimtitii si habarnistii din trafic.

Vinerea trecuta. Bucuresti. Bulevardul Timisoara. Ora 23.30! Un grup de 8 motociclisti imi inconjoara “Furia Rosie” la un semafor! Evident, eu singur printre ei! Rumanii baga sprituri, accelereaza pe loc, zgomot infernal, urla unii la altii, se uita si urla la mine cu un aer de “hai, frate, sa ne-ntrecem!” Imi vad de treaba mea, le zambesc acid (totusi erau 8 insi)! Se face verde! Trei dintre ei incep sa bata cu pumnul in tabla Matizului meu, unul fute o palma oglinzii din stanga (bine ca nu s-a rupt), unii se ridica pe-o roata … altii urla si mai tare! Ce sa le ceri … am simtit pe pielea mea de ce unii vor sa interzica animalelor accesul, noaptea, pe principalele bulevarde ale Bucurestiului.

Vinerea trecuta. Tot Bucuresti. 10 minute mai tarziu! La Razoare, fac dreapta spre Trafic greu! Rulez fin cu 60 km/h. Eu si inca un Golf 4 pe strada. Imi place sa conduc noaptea! Aud zgomote de motoare bruscate pana la maxim. Eu merg pe ultima banda, ma uita in retrovizoare … doi bolizi (n-am apucat sa-mi dau seama ce fel de masini erau), flash-uri, flash-uri multe! Semnalizez sa ma bag pe prima banda! N-apuc … unul dintre dementi trece fulgerator prin dreapta mea! Trag stanga de volan sa reintru pe ultima banda! Flash-uri, claxoane, “muie” scoasa pe geam! Ma simt ca la Maranello! Nu mai stiu ce sa fac! Ma uit in fata. Nu vine nimeni. Ma bag pe contrasens si-i fac loc si celui de-al doilea dobitoc sa treaca! Are timp sa-mi mai arate “o muie” si sa scoata capul pe geam amenintator! De astia mi-e frica … c-o sa mor nevinovat!

Ieri, Ploiesti-Targoviste. Curbe dese. Cale ferata la un momentdat … zarisem indicatoarele. Eu, 40 la ora … ma pregateam sa bag a doua. Din fata, in curba, un bucurestean coclit c-o Skoda Octavia dadea flash-uri si claxona de mama focului sa ma opresc! El depasea imediat dupa calea ferata, in curba! Claxonez si eu, franez brusc, claxonez si mai tare. Imbecilul trece mai departe, mai-mai sa-mi ia vopseaua, si-mi multumeste cu “o muie” scoasa timid pe geam! Tot eu sunt vinovat!

“Sa fiti voi ai dracu’ cu cine v-a dat carnet de sofer si cu cine v-a dat bani de masini!”

Asa ca ce-am gasit la fulgerica nu ma mai mira. Adica asta si asta!

P.S.: Am prea multe articole din astea stufoase la draft … sper sa nu va plictisesc urmatoarea saptamana!

Ei in colaborarea cu Politia Rutiera ne explica si rutele ocolitoare. Nu cred ca din intamplare, dar una dintre variante este Bucuresti-Targoviste-Sinaia via Paduchiosu’. Se pare ca majoritatea golanilor s-au prins ca e avantajos sa te intorci p-aici. Exista un mare “DAR”. Dar aceasta ruta s-a aglomerat si ea, dar aceast drum pe doua benzi si “vai de mama lui” s-a umplut de bucuresteni retardati, maestri ai condusului, idioti ce inca n-au invatat ca pe linie continua nu se depaseste.

Ieri, intorcandu-ma de la ziua celor doi Alexandrii, am dat peste multe asemenea exemplare needucate ce probabil si-au luat permisele de conducere la Pitesti. Am intrat dinspre Leaota la Fieni in fata  unui smecher cu 4×4. In seria de curbe dintre Fieni si Pucioasa … nenea asta a tot incercat sa ma depaseasca. Stanga-dreapta, dreapta-stanga, coloana in fata … coloana pe sens opus, nenea bizonul se grabea tare de tot sa treaca inaintea mea. Ofuscat probabil de Matizul meu rosu, ce-l intarata ca pe un taur de corida.

Bineinteles, omul n-a reusit in toata perioada asta sa depaseasca … eu devenisem nervos sa am un asemenea prost in spate, asa ca pe linia dreapta dinainte de barajul de la Pucioasa am incetinit putin, m-am dat mai spre dreapta si l-am lasat sa treaca. Altfel il urmaresti cand esti in spatele lui. Omul la fel de nervos pe drum, cu depasiri spectaculoase, la limita, peste linia continua, in curbe, depasiri de carute cu masini venind din contra-sens. Ce puteau faci umilii ce veneau din fata … ? Se plecau in fata fraierului.

Ghiciti ce?! La intrarea in Targoviste, pe o scurta bucata de 4 benzi … eu mergeam pe prima banda si “victoriosul” bizon al zilei de duminica, 31 august 2008, mergea cochet langa mine … frustrat probabil de posibilul echipaj de sapcaliosi ce vegheaza traficul de sfarsit al saptamanii, la capatul podului, inainte de intrarea in oras.

Niciodata n-am inteles de ce sa te grabesti in coloana cand mai mult timp pierzi ocupandu-te de depasiri si fiind cu ochii in patru pe caschetarii oricand gata sa te deposedeze de permis.

P.S.: Aveti si un clip la “Featured video” … ca sa va faceti o idee despre cum incerca nenea cu 4×4-ul sa imite armata americana din Irak.

Sa revin, am strans praf cat n-am strans in trei luni de zile. Nu stiu care e cauza. Ori stau eu intr-o zona de trafic maxim, ori n-am destul spatiu verde pe langa mine, ori trebuie de-acum sa stau cu Pronto si carpa dupa mine, in stilul cataratorilor alora de curata zgarie nori. Ma intreb ce-o sa fie la vara in cutia mea de chibrit!

Nu m-ar putea ajuta si pe mine ?! Deh sunt mai nou …