Când ai una, n-ai niciuna…Când ai trei, abia ai una!

P.S.: Sâmbătă seara am furat prima mireasă din viaţa mea. În calitate de titular, că părtaş am fost de mai multe ori.

P.S.S.: Brrrr, vine iarna!

De obicei zabovesc 2 secunde pe fiecare post atunci cand degetul mare ramane oarecum blocat pe “program +”! Si mi-a sarit in ochi figura Mihaelei Radulescu! Ah, oare dupa divort si dupa Razvan Otil, s-a parasutat (in sensul ala bun) la TVR?! Nu … caci am ramas! Mihaela Radulescu, vorbind despre ea, despre succesul ei, despre mama ce zace in ea, despre scandaluri, despre viata ei cu inceputuri sumbre! Si nu, nu s-a mutat la TVR … dar primise calitatea de invitat in emisiunea “Profesionistii” a Eugeniei Voda si parea multumita si incantata de asta!

Am zis, nu-mi pasa ce cred altii despre Mihaela Radulescu! Pentru mine, femeia asta e un model de reusita in viata! C-a plecat dintr-un bar de noapte si-a ajuns vedeta de televiziune! Si-a vorbit cu dezinvoltura despre asta! Nici ei nu-i pasa ce cred altii despre ea! Cel putin asa am simtit eu! Nu-i usor pentru o vedeta sa spuna ca ziua lucra la Guvern si noaptea se lustra pe misca pentru un ban in plus! Poate ca sunt lucruri deja stiute …

Admir oamenii care-si vad interesul, dar nu la modul ala grotesc! La modul simplu! E corpul meu, e viata mea, sunt banii mei! Ma pun pentru o cauza nobila, semi-nud, pe un afis ce are un mesaj clar: “lasa-te de fumat”! Ar fi mai bine sa privim mai in profunzime lucrul asta! Sa nu mai fim superficiali si sa gandim ca poate mai presus de bani si-un strop de popularitate in plus, femeia asta s-a cocotat pe bannere in bikinii aia rosii, desi poate stia ce-o asteapta! Ce s-ar fi intamplat daca in locul ei era Alina Plugaru?! Credibilitatea mesajului ar fi scazut drastic. Impactul?! Sute de barbati masturbandu-se pe strada si sorbind cu pofta dintr-o tigara!

Da! Exclam! Mihaela Radulescu e poate exemplul cel mai puternic de femeie puternica (eh, un mic joc de cuvinte)!

P.S.: Si cred ca motivul despartirii de Elan … au fost afisele alea multe din Constanta !

Credit poza.

Simt ca intre mine, aparatul, si el, omul, s-a inchegat o relatie in care numai eu dau pentru ca el sa se bucure! Si dau de ani de zile si tot ce primesc in schimb, sunt pumni in ecran atunci cand nu fac ceea ce-mi spune si mangaieri suave, alinturi si saruturi pe butoane atunci cand ii arunc “blestemata” castigatoare!

E trist si absurd! De la atatia pumni in ecran simt c-am luat razna si ca circuitele mele integrate merg doar intr-un singur sens: omul castiga mereu si eu stau ca un aparat prost ce sunt si inghit putinele jetoane pe care el mi le arunca in scarba, la fiecare inceput de drum! Si bineinteles ca putinele jetoane nu raman la mine, tot la om se intorc! Si astfel eu raman gol, pustiit si blocat pe ideea ca intotdeauna omul castiga!

***

Azi ma simt trist. De ce?! Am gasit un articol care ma face sa ma simt inutil. Intr-o era in care toti (noi astia sanatosi tun) ne dorim s-apara o Ileana Cosanzeana sau un Fat-Frumos pe un cal alb, ca-n visele noastre cele mai frumoase, si sa ne duca departe de lumea rea ca sa traim povesti de dragoste imaculate … altii isi doresc “sa se faca bine”!

In timpul cat noi ne imaginam cum ar arata femeia perfecta (bruneta, cu patru tate, cu mijlocel snur, coapse fragede) sau barbatul perfect (inalt, blond, ochi albastri, trei coaie, pectorali bine proportionati si lucrati la sala, bicepsi, minim 20 cm) … altii isi imagineaza cum ar fi sa poata umbla din nou desculti, pe picioarele lor! Sau isi imagineaza cum ar fi daca s-ar trata cancerul! Sau isi imagineaza cum ar fi ca micuta lor sa primeasca destui bani pentr-o operatie salvatoare! Sau cum ar fi daca parintii ar gasi un vaccin de care un copil are atata nevoie?!

E trist, stiu! Am devenit atat de superficiali!

Pe zi ce trece descopar ca majoritatea oamenilor din jurul meu sunt astfel. Intalnesc oameni fara scrupule, oameni rai, oameni invidiosi. De ce?! Cutia Pandorei probabil ca este de vina si nu stiu cum naiba cred ca s-a varsat in jurul meu. Faci numai bine si dai peste rau, culmea e ca tocmai persoanei careia ii faci bine iti raspunde cu rau. Oamenii pe care ii crezi aproape te dezamagesc, oamenii in care ai incredere te dezamagesc…de ce?! De ce s-a transformat lumea asa?! Oare sa fi fost asa dintotdeauna si eu sa fi realizat prea tarziu?! Este chiar asa greu sa faci o fapta buna?! Este asa greu sa ajuti pe cineva fara a urmari un interes anume ?! Nu, nu este deloc greu, noi nu vrem asta.

Cand ati facut ultima fapta buna?!

Articol scris de BilZone.

Este greu sa iti reuseasca orice combinatie. S-a dat liber la mixuri pe www.mixes.ro

Cand eram mic si ma intreba bunica (singura pe care-o mai tin minte) ce vreau sa ma fac cand voi fi mare … ii raspundeam ori preot, ori vreau s-ajung Robinson Crusoe. Bineinteles, bunica nu citise prea mult la viata ei. S-a maritat de tanara (pe la 16 ani), a fost nevoita sa aiba grija de primul copil la 18 ani … apoi a trebuit sa dea de mancare la inca 5 guri. N-a aflat niciodata cine e Robinson Crusoe. Pentru ca eu n-aveam timp sa-i explic. Imi luam repede doua carti, una de Jules Verne si una era neaparat Robinson Crusoe, si fugeam la nucul “cracit” de pe camp, sa citesc. “Cracit” pentru ca avea doua craci intre care eu puneam o patura, si stateam ca-ntr-un chaisse-longue.

Inca de pe-atunci visam sa-mi construiesc o barca, a mea si numai a mea, sa strabat lumea marilor si oceanelor si sa naufragiez pe-o insula pustie, unde sa-mi procur singur de-ale gurii (pentru nesimtiti, de mancare), sa-mi fac o casa din lemn tropical si-un acoperis din frunze de bambus, care sa ma apere de ploaie.

Mai tarziu, intalnind una dintre persoanele care-au trecut fulgerator prin viata mea, am aflat ca si ea are un vis asemanator: sa-si construiasca o barca si s-ajunga-n Jamaica, Costa Rica, Republica Dominicana sau pe plajele din Bali. Imaginile s-au contopit rapid si ajunsesem sa ne dorim acelasi lucru. Pana la 30 de ani s-avem barca noastra si navigam prin Oceanul Pacific, sa gasim un peste mic!

Cam astea erau imaginile copiilor de oras veniti la tara in vacantele de vara, in vremea copilariei mele. Cam asta visau ei … sa fie ca un personaj de carte. Azi, toti vor sa fie ca Johnny Bravo sau Sandy Belle. Ca Poponet sau Elena Basescu, ca Titus Steel sau Alina Plugaru, ca John Chow sau iJustine. Oare nu mai vrea nimeni sa fie capitanul Nemo sau Robinson Crusoe?

Bucurie mare. Cel mai misto tip din Romania trage un tricou cu “Prosport” pe el, baga slapii in picioare si da fuga jos sa admire si sa profite cel mai misto fenomen: PLOAIA DE VARA. Iese din scara, ridica fata catre cer si picuri mari incep sa-i curga siroaie pe nasul mare si pe obrajii arsi de soare. Cel mai misto tip din Romania mai urlase ca lupul la luna si-acum o saptamana. Tot in ploaie de vara … inspectand cartierul in care tocmai s-a mutat. Cel mai misto tip din Romania iubeste ploaia de vara. Cel mai misto tip din Romania iubeste picurii mari si reci ce-i uda parul negru. Cel mai misto tip din Romania iubeste flash-urile fulgerelor si sunetele asurzitoare ale tunetelor. Cel mai misto tip din Romania adora sa umble prin ploaie. Cel mai misto tip din Romania “adulmeca” mai bine mirosul orasului infierbantat in care traieste atunci cand ploua.

CEL MAI MISTO TIP DIN ROMANIA iubeste ploaia de vara. S-aude acolo sus la centru? Mai multa ploaie!!!

Te-ai nascut (ai avut ca prieten doar pe mama), ai crescut putin si-ai inceput sa vezi (ti-ai dat seama ca si tatal tau ti-e prieten). Mai tarziu ai mers la bunici, pentru ca asa e rostul. Parintii n-au timp sa te creasca, muncesc pentru tine … si bunicii duc greul. Asadar la 4 ani, ai doar patru prieteni (cinci sau sase daca ai norocul asta, eu nu l-am avut)! Singurii si cei mai adevarati spun eu.

Ajungi la gradinita! Incep problemele. Sunt multi care te invidiaza pentru jucariile tale. Sunt multi pe care ii invidiezi pentru jucariile lor. Apar si prietenii de conjunctura. La varsta asta se schimba cel mai des cercurile. Pentru ca baiat fiind, te doare-n pula de ce crede George cand ai tai ti-au luat o super masinuta teleghidata mai marfa ca a lui. Te muti in cercul prietenilor cu masinute teleghidate marfa. George uita ca v-ati jucat cu plastilina si ati desenat impreuna.

Se termina gradinita. Mergi la scoala generala. George te-a uitat pentru ca ai lui l-au trimis la alta invatatoare. Iti faci alti prieteni. Dar nu-ti dai seama ca si cu ei se va intampla la fel cum s-a intamplat cu George. Multi te vor invidia ca esti inteligent si vor fi prietenii tai doar pentru ca le faci temele. Multi vor fi prietenii tai pentru ca esti primul din clasa caruia ai lui i-au cumparat telefon mobil. S-a terminat si cu generala.

Mergi la liceu! Daca ai noroc, nimeresti in acelasi loc cu cei cativa prieteni din generala. Aici se incheaga “cele mai frumoase” prietenii. Se jura tovarasie vesnica. E adevarat. In momentele alea fiecare constiinta incheaga ideea de “netradare”! Traiesti cei mai frumosi patru ani. de la aflarea termenului de prietenie, din viata ta. N-ai timp sa te gandesti cam cati “prieteni” ai lasat in spate. Totul e frumos! Se termina si liceul, ca orice etapa din viata unui om cu capul pe umeri.

Mergi la facultate. Cercul de prieteni vechi se restrange, se restrange din ce in ce mai mult incat simti ca nu mai ai aer. In timpul asta … apar altii care sa-i inlocuiasca. Iti obtii cu truda un loc de munca, sau un ban cinstit din munca ta. Apar altii si altii si altii si altii … Multi invoca faptul “ca-ti doresc numai binele”, cand ei de fapt iti dau cu tesla-n coaie cu fiecare ocazie pe care o au pentru a iesi in evidenta.

Prietenia e relativa. Sau prietenia nu exista. Sau termenul de prietenie a fost inventat de unii pentru a face pe altii sa-si realizeze anumite obiective, sa-si rezolve anumite interese. Prietenii vin si pleaca din viata ta la fel cum o fac banii. Da! Crunta comparatie … Si prietenia, ca orice altceva in viata, se cumpara!

Cand esti un nimeni, nimeni nu te cumpara!

Unii dintre noi muncim ca sclavii 5 zile … iar in weekend exclamam : “Mama ce repede a mai trecut si saptamana asta!” Ne rugam sa vina mai repede ziua de salariu, sa luam un ban cinstit … care in 2-3 zile se duce pe chirii, haine, femei, mancare, bautura! Ne rugam sa treaca timpul, desi ne place viata! Cu totii asteptam cu nerabdare zilele de nastere, sa primim cadouri, sa fim in atentia tuturor! Asteptam sa vina anumite zile care sunt importante pentru noi! Tot asa, la trecerea timpului! Astepti cu sufletul la gura ziua in care o sa castigi la Loto! Dar in decursul unei vieti omenesti, doar 10000 de insi nu si-au irosit iluziile degeaba!

Si uite asa ajungi la 50-60 de ani (dacaaaa…) sa te gandesti nostalgic, jucand o tabla in parc alaturi de cel mai bun prieten al tau, la cat de repede se scurge o viata de om! Pana la varsta de 50 de ani, sunt sigur ca nimeni n-are timp sa mediteze. Banul e important, ziua de maine, sa ai ce pune pe masa, sa iti poti permite o casa, o masina, o haina si un viitor mai bun pentru copiii tai. Iti irosesti timpul gandindu-te la cum sa nu mai fii la mana altora, cum sa fii tu cel care isi bate joc de altii, si nu batjocoritul! Din puzderia asta de oameni care locuiesc Pamantul, 15-20 % reusesc … marea majoritatea sunt muritori de foame. Dar toata multimea asta n-are timp sa-si dea seama cat de repede trece o secunda! Si daca mai tinem cont ca 40% din viata dormim …

Pe mine TIMPUL MA SUFOCA! Asa ca razi tu intai de tine, inainte sa poata altii sa o faca!

Sunt un tip care gandeste pozitiv! Mereu mi-am rezolvat problemele … multe din ele la limita, dar am fost optimist! Pentru binele meu! Scriind despre oamenii astia … mi-e aproape imposibil sa nu remarc, ca uneori niste cuvinte adresate lor dor. Cei mai complicati sunt aceia care se inchisteaza si se ascund de realitatea cruda, refuzand ajutorul … mimand sentimentul de OK. Ca si cum sunt intangibili. Glumesti cu ei, par detasati … si dintr-o data BOOM, ceva ce lor li se pare deplasat le trezeste amintiri! Indiferent de varsta, ei sunt adevaratii “emo kids”, despre care se tot discuta in ultimul an! Acesti oameni complicati!

Adolescenta – “Soparla” progreseaza, testaza fals anumite ritualuri de imperechere, fara succes adica. Se umlfa in piele ori de cate ori are ocazia, in fata “serpilor tineri” si si-o ia pe coaja groasa, dar niciodata nu e mancat. Fie ca n-are gust bun, fie ca “soprala” incepe sa gandeasca si tinde sa se transforme in snake. Asta se intampla relativ devreme, cand incepe sa se dea cu capul de zeci de probleme ale regnului sau. Intr-un final de adolescenta, soparla se imperecheaza, dupa multe refuzuri … cert e ca inistenta in lumea asta se sfarseste tragic. N-a fost cazul meu. Asadar “soparla” invingatoare.

Inceput de viata cu griji – Devenit sarpe tanar, dar cu ceva experienta in spate, am ajuns sa ma “doara-n” pix de altii ca mine si sa apreciez “soparlicile”.

Sarpe tanar catre zeitate.